Preluam din comunicatul pus la dispozitia presei: “Urmare a succesului avut de expozitia Ville Peinture, din septembrie 2002, Marc Séguin, artist montrealez recunoscut, recidiveaza prin organizarea expozitiei Fait à Montréal, o vitrina punand in valoare operele a 29 de artisti ai ultimului val in arta contemporana. Expozitia prezinta fotografiile, picturile, instalatiile, videourile si sculpturile unor artisti care, altfel, ar fi trecuti cu vederea de circuitele artistice mai traditonale.”
Expozitia este deschisa la Muzeul Juste pour rire (2111 Boul. Saint-Laurent), pana la 12 februarie. Programul: intre orele 12.00 si 18.00, de miercuri pana duminica. Intrarea este gratuita. Compatriotul nostru Marc-Marinescu Constantin are planificate intalniri cu publicul in duminicile din 29 ianuarie, 5 si 12 februarie, intre orele 15.00 si 18.00.
Vernisajul a avut loc joi, 19 ianuarie, de la ora 18.00 pana la 3.00 dimineata, a fost agrementat cu muzica in prezentarea a doi DJ si a atras un numar record de vizitatori.
Marc Marinescu Constantin expune 6 lucrari din categoria instalatiilor. In ele vedem un Mickey Mouse etern surazator, prins intr-o cursa de soareci (“Et puis, quoi?”), un grupaj de aparate de ras jetabile, prevazute cu cate-un cui in coada (“Rasoirs jettables”), o seringa cu carlig de pescuit in loc de ac (“Accrocher?…”), o perie cu parul tuns dupa conturul unui profil uman (“Brosse pour soigner l’image de soi”), o furculita cu tepii rasuciti ca macaroanele la mancatul carora se presupune ca e folosita (“Fourchette à spaghetti”), o carte zdravana, strivind intre paginile ei o caneta de Coca Cola (“Deux cultures”). Titlul (trilingv, in franceza, engleza si romana) este parte din opera de arta. Privitorul are in fata exponatului reactia cuiva care asculta un banc, ori care priveste o caricatura. Asculta ori priveste, gandeste, se prinde si surade.
Marc este un artist “de idee”, nascut din mantaua larga a lui Marcel Duchamp, a carui lista de modele formatoare ii include, dupa propria marturisire, pe Man Ray, Tristan Tzara, Roland Topor (1), Caragiale, Ionescu, Saoul Steinberg (2) si, nu in ultimul rand, pe Brancusi. Este un artist ajuns, dupa o cariera de peste 30 de ani, la o formula originala, cu un puternic impact la public. Prin instalatiile sale, el ne propune variante tri-dimensionale la jocuri de cuvinte, la metafore moralizatoare, la ghicitori cu bataie spre politica zilei. Cand navigheaza in lumea logo-urilor corporatiste, le priveste altfel decat ar dori corporatiile. Lucrarile sale se retin cu usurinta si pot fi povestite la fel.
Insa instalatiile expuse de el nu sunt numai idee, ele incorporeaza si un efort substantial cheltuit pe realizarea lor fizica. Uneori, publicarea variantei desenate (si dobandirea copyright-ului pe idee) a precedat cu ani buni expunerea instalatiei.
Este si cazul acelui Mickey Mouse captiv, desenat in 1997 si “tri-dimensionalizat” in 2005, care a castigat cert in impact de pe urma trecerii timpului. Astazi, cand orice nevorbitor de engleza stie ce inseamna “nine-eleven”, instalatia rezultata se citeste ca o metafora pentru situatia din Irak. Imaginea ei a fost folosita in anuntul vernisajului expozitiei, difuzat de Radio-Canada.
Colaborarea indelungata a artistului cu Muzeul Juste pour rire este cunoscuta. Amintim ca Marc este autorul de-acum celebrului trofeu oficial al Festivalului international al umorului “Juste pour rire”, de la Montréal, trofeu care se acorda anual.
(1) Roland Topor (1938-1997), artist multidisciplinar (desenator, scriitor, cineast) nascut in Franta din parinti polonezi, este considerat un maestru al umorului negru.
(2) Saoul Steinberg (1914-1999), renumit pentru desenele aparute in revista New Yorker pe parcursul a aproape 6 decenii, si-a petrecut primii 19 ani de viata in Romania.
P.S. Aceasta este a doua mea cronica de expozitie. Folosesc prilejul pentru a-mi cere scuze de la “beneficiarul” celei dintii, graficianul Radu Deca. Scris intr-un ton exagerat de voios, acel text a fost, inteleg acum, ofensator pentru artist.
