Anca Vlad: 1700 de angajati si 70 de companii

Multi dintre romanii care au parasit tara, dupa 1989 mai ales, au facut-o din dorinta de a reusi din punct de vedere material, dar si cu convingerea ca acest lucru nu s-ar fi putut intampla in Romania. Anca Vlad este unul dintre cele mai bune exemple ca se poate reusi in Romania. De cativa ani, Anca Vlad este clasata de revista Capital in fruntea listei cu cele mai de succes femei de afaceri din Romania. In clasamentul dat publicitatii zilele trecute, Anca Vlad este depasita pentru prima data de fiicele lui Dan Voiculescu, carora omul de afaceri le-a “donat” companiile sale.
Cu o cifra de afaceri estimata la 200 de milioane de dolari, cu 1700 de angajati in cele 70 de firme pe care le detine, Anca Vlad ramane asadar cea mai bogata femeie din Romania care a reusit sa cladeasca un imperiu prin propriile forte.
Cum a ajuns in aceasta pozitie, ce afaceri are, cum le-a inceput, dar si ce fel de om este, in afaceri si in afara lor, puteti afla din interviul care urmeaza.

Pagini Romanesti: Doamna Vlad, fara indoiala, despre dumneavoastra se poate spune ca ati reusit in afaceri in Romania. Cred ca multi dintre cititorii nostri ar dori sa stie care este secretul.
Anca Vlad: Nu cred ca este vorba de un secret, ci mai mult despre anumite insusiri pe care trebuie sa le aiba un antreprenor, mai ales o incapatanare extraordinara de a reusi, indiferent de piedicile pe care le intampina. Iar daca vrei sa-ti faci antrenamentul cu obstacole, aici, in Romania, este cel mai potrivit loc. Am avut un mare noroc: m-a prins anul 1990 la o varsta foarte buna pentru antreprenoriat. Aveam 33 de ani si eram intr-o profesie foarte potrivita pentru afaceri, si anume economist si specialist in comert. In afara de asta, trebuie sa va spun ca a ajutat foarte mult educatia, faptul ca am invatat cu placere la scoala, faptul ca am avut o familie echilibrata.
P.R. Ati pomenit mai devreme de insusiri care ajuta pe cineva sa reuseasca, dar aceste insusiri sunt valabile intr-un mediu normal, sanatos de afaceri. Romania este o tara aparte si nu cred ca doar a avea aceste insusiri este suficient.
A.V. Romania este o tara aparte intr-adevar, dar in acelasi timp este o tara a tuturor posibilitatilor. Se poate reusi in foarte multe feluri; asta a fost reteta mea, determinarea, lucrul de dimineata pana noaptea. Ceea ce altii au facut poate cu usurinta, eu am construit mai greu, dar poate tocmai de aceea este mai durabil.
P.R. Uitandu-ma insa in CV-ul dumneavoastra, am constatat ca anumite conditii ale reusitei de mai tarziu erau indeplinite inca dinainte de 1989. Ati facut o facultate de comert exterior si ati lucrat in comertul international.
A.V. Da, si trebuie sa va spun ca prima caramida la aceasta pregatire a fost absolvirea unui liceu cu predare in limba engleza, in perioada ‘72 – ‘76, o perioada buna in Romania din punct de vedere intelectual. Enorm m-a ajutat acest lucru. Am urmat apoi ASE-ul, Relatii Economice Internationale, din ‘76 pana in ‘80. La absolvire, am fost repartizata in Bucuresti, intr-o vreme in care repartitiile in Capitala erau foarte pretioase, dar, ca o tocilara ce eram, am prins o repartitie la o fabrica de produse de mobila. Aici am lucrat 7 ani si am invatat ce inseamna import-export, relatii internationale etc. Trebuie sa precizez ca nu am lucrat de la inceput in sistemul de comert exterior, fiindca mi-am facut stagiatura in productie, am plecat de jos, de la suruburi.
P.R. Ati avut totusi norocul de niste parinti care au stiut sa va dea la un liceu de limba engleza…
A.V. Parintii mei au vrut ca eu sa merg la un liceu tehnic si sa ma fac inginer, ca si ei. Eu m-am dus insa sa ma inscriu la liceul de limba engleza, fiindca asta a fost pasiunea mea, limba engleza…
P.R. Ati fost un spirit rebel…
A.V. Trebuie sa fii un spirit rebel daca vrei sa reusesti. Daca faci totul cum spun parintii sau cum vor autoritatile, nu se poate. Trebuie sa-ti croiesti drumul tau prin hatisul vietii si al legilor. Succesul pe care eu l-am avut l-au avut si multi alti romani. Eu cred ca am iesit in fata pentru ca, fiind femeie, poate acesta a fost un avantaj, pentru ca am pareri clare si mi le exprim cu voce tare. Dar sa stiti ca sunt foarte multi oameni ca mine. Nu stiu de ce stau in anonimat. Poate din cauza acestui climat politic foarte galagios, in care vocile normale nu pot fi auzite.
P.R. Romania are nevoie astazi, mai mult decat oricand, de modele, are nevoie ca oamenii care au reusit in mod cinstit sa iasa in fata…
A.V. Romania are nevoie de modele. Este foarte interesant ca dumneavoastra ati ajuns la mine pentru acest interviu, fiindca nu sunt genul de om de afaceri foarte mediatizat aici, in tara.

Presa din Romania are o mare pasiune pentru negative
P.R. Desi, tinand cont de ceea ce ati realizat printr-o munca de 17 ani, cred ca mai degraba dvs. ar trebui sa fiti data drept exemplu decat cei care si-au facut averile peste noapte (din specula mai ales) si care profita de orice ocazie pentru a arata cat de bogati sunt. Cei care se uita la televizor au nevoie sa vada si altceva decat aceste personaje care dimineata dau declaratii la DNA, iar seara merg la talk-show-uri.
A.V. Presa romaneasca nu promoveaza, din pacate, astfel de modele. Nu este in preocuparile ei. Este o mare problema a presei din Romania, care are o pasiune enorma pentru negativ, pe care, daca nu-l gaseste, il creeaza. Este o problema care ma framanta, fiindca am doi copii si mi-ar placea ca ei sa ramana aici, dupa terminarea scolii. Mi-ar placea sa ramana, dar ii pregatesc sa plece.
P.R. Cand spuneti ca ii pregatiti sa plece, la ce va referiti?
A.V. Ii dau la scoli care sa le poata permite sa plece, daca aici nu-si vor gasi locul. Copiii mei studiaza la o scoala britanica, cu program Cambridge. Invata sa abordeze viata practic, dupa modelul occidental.
P.R. Ne intoarcem putin la inceputurile dvs., ca om de afaceri. Ati deschis o firma chiar in 1990.
A.V. Da, am deschis o firma de marketing, una dintre primele firme din tara. Atunci se faceau gogosarii, brutarii…
P.R. Pe mine m-a frapat acest lucru, ca dvs. ati facut atunci, in 1990, o firma de marketing. Ce insemna marketingul in Romania anului 1990?
A.V. Cei de la inregistrari de firme nici nu stiau sa scrie cuvantul. Dar noi facusem marketing la scoala si stiam ca fara asta nu se va putea face business, ca va fi nevoie de serviciile mele la un moment dat. Insa sase luni de zile nu am avut niciun client.
P.R. Dar nici nu ati reusit in marketing, daca nu ma insel…
A.V. Va contrazic, fiindca dupa primele sase luni am avut un contract, apoi al doilea, al treilea. In primul an am avut trei contracte bine platite.
P.R. Cat de bine platite ?
A.V. Vreo 5000 mii de dolari pe luna, cu totul. Sigur, erau si cheltuieli. Nu mi-am pus problema de a face business propriu-zis, pentru ca in 1990 totul era inca de stat. Nu aveam pentru cine sa fac marketing. Abia in 1991 au aparut mai multe companii. Insa foarte repede s-au privatizat primele farmacii. Trebuie sa subliniez ca eu am lucrat cu clienti privati si nu de stat.
P.R. Cum ati trecut de la marketing la comertul cu medicamente?
A.V. In 1991-’92 s-a prabusit complet sistemul de comert exterior de stat si era o oportunitate prea mare ca eu sa o ignor.
P.R. Sa inteleg ca ati participat la privatizarea retelei de stat de distributie de medicamente? {sta a fost inceputul?
A.V. Nu, nu am participat la privatizare. Exista o singura companie de stat specializata pe medicamente care s-a privatizat prin metoda MEBO. Dar cu aceasta ocazie a disparut monopolul, puteam sa existam si noi pe langa ei. Asa am infiintat compania mea, in 1991.

Capitalul meu a fost seriozitatea
P.R. Sunteti proprietara grupului de firme Fildas, dar ce este de fapt grupul Fildas?
A.V. Fildas nu exista ca grup propriu-zis de firme, fiindca nu exista inca legea care sa permita asa ceva in Romania. Sunt actionar la 70 de firme diferite, firme pe care, in majoritate, le-am achizitionat. Toate sunt in domeniul sanatatii si am in total 1700 de angajati. Am inceput cu distributia de medicamente, de la toate fabricile din Romania, dar si din Anglia, Franta, Germania, Iugoslavia. Am introdus atunci un concept nou in Romania: distributia de medicamente. La inceput, a fost o munca de lamurire a partenerilor nostri, pentru a convinge companiile ca noi putem sa facem ca medicamentele lor sa ajunga unde trebuie. Ce era iarasi un lucru nou a fost ca poti sa ai incredere intr-un roman, sa-i dai medicamente pe care el sa le vanda si sa-ti aduca banii inapoi. Va dati seama ca nu am avut niciun fel de capital, altul decat seriozitatea. Oamenii ma cunosteau si aveau incredere in mine. Pe de alta parte, Romania s-a bucurat si de un capital mare de incredere la inceput. Am fost un om norocos. Totul a fost pe incredere.
P.R. In 1991 ati avut o cifra de afaceri de 1.400.000 de dolari. Era o cifra enorma pentru acel timp. Acuma cat aveti?
A.V. Anul trecut am avut o cifra de afaceri de 200 de milioane de dolari. In 2000, am creat un brand in domeniul vanzarii de medicamente, se cheama Catena si avem acum peste 200 de farmacii in toata tara. Am creat o retea de farmacii care sa se adreseze si omului care nu are multe posibilitati financiare. Sloganul nostru este “Farmacia care te ajuta”. In afara de asta, incercam sa cream o retea de magazine cu hrana ecologica si produse naturale, avem zece magazine Naturalis.
P.R. Ati spus mai devreme ca ati lucrat in comertul exterior. Cand auzi pe cineva ca a lucrat in comertul exterior inainte de 1989, vrei, nu vrei, gandul te duce la structurile de stat care existau atunci. Si ati mai spus ca ati avut noroc. In ce a constat acest noroc?
A.V. Am avut noroc ca am facut parte din categoria celor care trebuiau sa munceasca. In comertul exterior, erau unii care trebuiau sa vorbeasca si unii care trebuiau sa munceasca. Eu am intrat in categoria din urma. Economia romaneasca comunista nu ar fi functionat daca nu exista si aceasta categorie.
P.R. Deci nu se poate spune ca ati fost trimisa acolo pentru altceva decat pentru a munci?
A.V. Niciodata. Pentru ca, nefiind nici casatorita, nu am fost considerata o persoana de incredere. Stiti ca, inainte de ‘90, a nu fi casatorit dupa o anumita varsta era un pacat. Insa, dincolo de asta, nici comportamentul meu nu a dat vreodata impresia ca as putea fi usor de racolat.
P.R. Cum ati ajuns sa aveti timp si de altceva decat de afaceri, ma refer la implicarea dvs. in lumea artei, a mass-mediei?
A.V. Intai trebuie sa va spun de ce nu am facut-o mai devreme. Pentru ca aveam nevoie sa ajung la un echilibru financiar care sa-mi dea ragazul sa ma ocup si de altceva. Tocmai de aceea, in urma cu doi ani am renuntat la conducerea efectiva a grupului meu de firme, pentru a avea timp sa ma ocup de aceste lucruri. Apoi si intrarea in Uniunea Europeana este un factor de echilibru, fiindca nimic nu se mai poate intampla pentru a da lucrurile inapoi. Desi se spune ca nu e bine sa faci din hobby o afacere, eu am facut afacere din audiovizual si din arta. De altfel, ne aflam aici la Galeriile Senso care sunt un produs al Fundatiei Fildas Art, fundatie care exista de 10 ani. Pe de alta parte, am achizitionat grupul de reviste Tonica si televiziunea Pax, pe care am transformat-o in Senso tv.
P.R. Care a fost ideea crearii acestei galerii, fiindca nu cred ca se pot scoate neaparat bani din aceasta treaba?
A.V. Dumneavoastra imi puneti acum niste intrebari pe care eu nu mi le-am pus. A fost dorinta mea de a promova artistii romani. Avem un concept numit Poduri europene, prin care facem tabere de creatie la nivel european. Incercam sa ajutam artistii din Romania sa intre in circuitul valorilor europene. Pe de alta parte, ajutam artistii din provincie sa expuna in Bucuresti, fiindca ei nu au multe astfel de posibilitati. De asemenea, ii ajutam pe tineri sa expuna.

P.R. Ati vorbit mai devreme de Poduri europene. Credeti ca ati putea crea si poduri mai lungi decat acestea europene, transatlantice, spre exemplu?
A.V. Cred ca ar trebui. Fac parte dintr-o organizatie (Leading Women Entrepreneurs of the World) care mi-a permis sa trec oceanul. Am ajuns si in Canada, la Montréal, de altfel. Cred ca aveti dreptate, poate ar trebui sa lungim aceste poduri.
P.R. Ati fi deschisa unor proiecte venite din acea parte a lumii?
A.V. Sigur ca da.
P.R. Galerie de arta, reviste de sanatate, post de televiziune… De ce toate astea?
A.V. Am vrut sa deschid ochii oamenilor si catre altceva decat spre fotbal si zgomot politic. Am vrut sa incercam sa contracaram putin aceasta presa si audiovizual suprapolitizate, foarte dezamagitoare de multe ori. Apoi este o dorinta fireasca a noastra de a-i ajuta pe cei din jur, sub o forma sau alta.

Cand obtii lucruri materiale, uneori renunti la a fi om
P.R. Dar sunt multi oameni care au facut foarte multi bani si nu par dispusi sa-i ajute pe cei din jur…
A.V. Nu stiu. Eu am aceasta filozofie de viata. Eu consider ca si eu si familia mea suntem, in general, intr-o situatie buna. Nu cred ca trebuie sa acumulezi la nesfarsit. Din moment ce noi suntem intr-o situatie confortabila, firma este in siguranta si avem un surplus, de ce sa nu-l donam? Sincer. Cate case poti sa-ti cumperi intr-o viata si ce sa faci cu ele? Am avut o discutie cu baietelul meu acum cateva zile despre faptul ca orice optiune faci, renunti la altceva in viata. Cand cumperi sau obtii un lucru material, la ce renunti de fapt? La a fi om cateodata. Un om trebuie sa-si ajute semenii, fara sa vrea ceva in schimb. Nu este o conceptie religioasa neaparat, desi sunt crestina.
P.R. Intr-o discutie anterioara, mi-ati marturisit ca nu faceti politica si nu aveti optiuni politice clare…
A.V. Pai nu am optiuni politice clare fiindca nu am vazut programe politice clare. Sigur, eu as fi o persoana liberala, avand in vedere ca sunt un antreprenor.
P.R. Dar credeti ca problema in Romania este neaparat de doctrina politica sau mai curand de lideri politici, de credibilitate pana la urma?
A.V. Din pacate, in clipa in care au fost alesi, oamenii isi uita doctrina si intra intr-un soi de razboi surd si fara de folos al orgoliilor.
P.R. Ati reusit foarte bine in afaceri, aveti o situatie financiara solida, nu credeti ca ati putea incerca sa faceti ceva si in politica?
A.V. Sunt convinsa ca ar fi foarte periculos pentru mine sa intru in politica. In primul rand ca eu nu stiu sa mint. In al doilea rand, femeile nici nu au ce cauta in politica, care este absolut masculinizata. Si guvernul este complet masculinizat la ora asta, iar in Parlament femeile sunt intr-un numar nesemnificativ.
P.R. Ati atins doua probleme distincte: o data ca nu stiti sa mintiti, iar apoi ca sunteti femeie si nu aveti loc in politica. Dar nu credeti ca tocmai din aceste motive trebuie sa faceti ceva? Nu credeti ca romanii s-au saturat de tipul acesta galagios de politica care se face astazi in Romania?
A.V. Nu, nu cred ca s-au saturat. Vad ca le place circul asta. Dupa audienta pe care o au emisiunile de scandal politic, se pare ca le place. Este o problema de educatie, pana la urma. Daca ea nu se face cand trebuie, oamenii au impresia ca asa este normal, cu doamne dezbracate in ziare si reglari de conturi in public.

Este nevoie de oameni cu experienta unor tari civilizate
P.R. Multi dintre romanii care au plecat din tara traiesc cu nostalgia intoarcerii acasa. Ce i-ati sfatui pe cei care ar vrea sa revina in tara? Este un moment bun sau sa mai astepte?
A.V. Avem mare nevoie de ei. In tara asta este nevoie de oameni care au trait experienta unei tari civilizate. Este foarte mult de lucru in Romania, de lucru interesant vreau sa spun. Ganditi-va si la aceste fonduri europene care vin cu nemiluita si care trebuie consumate. Noua ne lipseste mult aceasta expertiza de tip occidental. Eu cred ca niciun domeniu nu este complet acoperit in Romania. Si mai cred ca locul nostru, al romanilor, este aici, in tara.

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articole similare