Jean Taranu, un om care nu a trait degeaba

Au trecut 16 ani de cand l-am intalnit pentru prima data pe doctorul Jean Taranu. Era in iarna lui 1993, iar eu eram in Canada pentru cateva saptamani, in cautarea fratelui meu, fugit din Romania in 1986 si “pierdut” pe undeva prin preria americana. Fiindca nu obtinusem viza pentru Statele Unite de la Bucuresti, printr-un concurs fericit de imprejurari, am reusit sa ajung la Montreal, unde am obtinut viza de SUA. Am stat cu totul atunci la Montreal trei saptamani.

Pe doctorul Jean Taranu l-am intalnit in cadrul emisiunii de radio Ora romaneasca, moderata, ca si acum, de George Rusu, pe care il cunoscusem intamplator la Biserica Buna Vestire. Afland ca sunt student la Jurnalis­tica, la Bucuresti, si ca lucram ca ziarist la Romania libera, lui George Rusu i s-a parut potrivit sa ma invite in emisiunea sa, pentru a vorbi despre situatia din tara. Invitat era si doctorul Jean Taranu, proaspat intors din Romania. Doctorul a fost acela care m-a dus apoi la prietenul sau de-o viata, Iosif Bota, care m-a si gazduit pentru cateva nopti, iar la plecarea mea in State mi-a strecurat in buzunar 50 de dolari, pentru drum.

Am adus vorba despre acest moment fiindca gesturi ca acela facut atunci de Iosif Bota fata de mine sunt reprezentative, atat pentru dl. Bota, cat si pentru doctorul Jean Taranu. Daca ar fi sa adunam in paginile acestei publicatii marturiile acelora care au trecut pragul casei celor doi oameni, care au stat la masa la ei si au primit un loc de pus capul, nu ne-ar ajunge un vagon de hartie. Dintre toate faptele vietii lui Jean Taranu, enorm de multe, acestea mi se par cele mai im­por­tante, cele care merita cel mai mult a fi evocate, fiindca ce poate fi mai inaltator pentru ci­ne­va decat binele pe care il face pentru cel aflat la nevoie? Iar aici, nea Jean a excelat si pentru asta merita sa ne ridicam palaria, in memoria sa.

“Dar mai este adevarat ca nu exista o singura persoana in comunitatea noastra care sa fi facut atat de multe pentru romanii din Montreal si nu numai; care sa tina atat de mult la romani si la tara-mama; care sa fie atat de roman, in sensul curat si frumos al romanitatii pierdute aproape de noi toti”, scria, in revista Doina, Victoria Ciobanu, una dintre vechile colaboratoare si prietene ale doctorului Jean Taranu.

A fost apoi implicarea sa in treburile comunitatii romane de la Montreal, ambitia de a-i aduna pe romani laolalta, in Asociatia Romanilor din Canada, in Federatia Asociatiilor Romanesti sau la Campul Romanesc de la Val-David, toate trei fondate prin contributia capitala a doctorului Jean Taranu. Despre viata si activitatea doctorului Taranu, redau mai jos cateva informatii culese de pe site-ul Asociatiei Romane din Canada (www.arcanada.org).

“Nea Jean – cum ii spun tinerii – s-a nascut la 31 ianuarie 1921, la Dognecea, Caras-Severin. Dupa absolvirea liceului la Oravita (1940), face studii de medicina, initial la Sibiu, apoi la Breslau si Paris, luandu-si echivalenta de licenta in medicina la Sorbona (1946), ca bursier al guvernului francez. La Paris, a fondat un dispensar pentru refugiatii romani (1947) si a fost se­cre­tarul Scolii Romane de la Fontenay-aux-Roses si al Societatii Studentilor Romani din Paris (1945-1947), precum si unul din membrii fondatori al Caminului Studentesc Roman «Mota Marin» din Madrid (1950).

In anul 1951 emigreaza in Canada, stabilindu-se la Montreal. Initial lucreaza intr-un spital, apoi isi deschide propriul cabinet, unde a profesat timp de aproape patru decenii ca medic generalist. In 1952 devine unul din membrii fon­datori ai Asociatiei Romane din Canada, fiind primul ei secretar (1952-1956) si apoi presedinte (1956-1970 si 1985-1991). In 1970, impreuna cu Vasile Posteuca si Alexandru Fonta, doneaza Asociatiei o parte din terenul care va deveni ulterior Satul romanesc de la Val David, in jurul caruia s-au stabilit peste 20 de familii de romani.

In 1970 inaugureaza Ora Romaneasca, emisiune de radio transmisa la Montreal, iar in 1974, buletinul Curierul Romanesc. Tot in 1974, initiaza Federatia Asociatiilor Romanesti din Canada, a carei presedintie o asuma in perioada 1974-1980. F.A.R. Canada a fost conceput ca un organism menit sa coordoneze activitatea organizatiilor romanesti din Canada, ca un for reprezentativ in raporturile cu autoritatile guvernamentale canadiene. A fost presedintele Consiliului Consultativ al Etniilor din Quebec intre anii 1980-1984 si al Federatiei Gruparilor Etnice din Quebec in perioada 1988-2000.

Publicatii: Presences roumaines au Canada (Montreal, 1986); Amintiri animate (Bucuresti, 1998); Prezente romanesti in Canada (Bucuresti, 2004). Premii si distinctii: Ordinul Canadei (1981); Ordinul National Serviciu Credincios in grad de Comandor – Romania (2003); Medalia Comemorativa a Reginei Elisabeta a II-a a Angliei (2002); Medalia Confederatiei Canadie­ne (1992); Medalia comemorativa pentru merite deosebite in plan social si cultural a Federatiei Gruparilor Etnice din Quebec (1981).”

Jean Taranu a decedat la 25 martie 2009, la Ste-Agathe-des-Monts, la varsta de 88 de ani.

P. S. Pe data de 23 aprilie, cotidianul canadian The Globe and Mail a publicat un articol cuprinzator despre viata doctorului Jean Taranu. Articolul poate fi citit pe net.

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare