Probabil ca putin romani stiu ca unul dintre conationalii nostri, Catalin Guica, este un judoka respectat in Canada. Fost campion national al Romaniei, el conduce acum clubul de judo Olympique, situat in Brossard.
Catalin Guica este solicitat deseori de catre Federatia de specialitate sa predea judo in diverse tari din lume. Jurnalele sale din Japonia si Georgia au fost publicate in Pagini Romanesti, oferind cititorilor, pe langa informatii legate de practicarea judo-ului in tarile respective, o multime de note de calatorie interesante, precum si curiozitati despre locuri unde se ajunge mai greu.
Intr-o buna zi din luna martie 2010, primesc o propunere de la Federatia Internationala de Judo: a venit o cerere din Ecuador sa le trimitem un specialist la echipa nationala. Durata: o luna. Plecarea, la jumatatea lunii aprilie. Tu stii spaniola, te intereseaza?
Si asa pun piciorul pentru prima oara in America de Sud, orasul Guayaquil, un oras-port la Pacific, centru economic, cu o populatie undeva in jurul a doua milioane de locuitori.
Aeroportul din Guayaquil este la fel de mare ca si cel din Dorval. Particularitatea sa: la iesire se face un control al bagajelor, uneori imense, precum si compararea recipisei de bagaje din posesia calatorului cu eticheta de pe bagaj. Coada: o ora la pasapoarte si o ora la bagaje. Vremea, la orele 12.00 din noapte, cald si umed. Mi se spune ca e inca iarna (noiembrie-aprilie) si ca iarna ploua. Vara (adica in restul anului) nu ploua si e un pic mai rece (adica mai agreabil ).
Ma asteapta un domn foarte simpatic – il cheama Gaston (nume cam neobisnuit aici) – si ma duce la hotel. Hotelul La Fontana: cam penibil, categoria trei stele, dar in realitate un trei stele de maxim o stea si aia data cu indulgenta. Citisem niste evaluari ale turistilor pe internet si preziceau toate proasta calitate. E a nu stiu cata oara cand tot ce scrie in rapoartele astea independente de pe internet se adevereste. Mai patisem si cu Villa Cojimar in Cuba (negativ), si cu multe altele (pozitiv). Cam ce scriu turistii, aia e!
Ploua in camera daca nu pui un sac de plastic in geam, perdelele nu se trag decit cu draperie cu tot si sint perdele obturatoare, adica din vinilin. Problema e ca acopera exact ceea ce e mai important: aerul conditionat care, culmea, functioneaza! Am legat perdelele cu niste noduri ca sa dezobturez iesirea curentului binefacator. Altceva? Mai nimic! In baie, intrerupatorul de lumina functioneaza, dar firele sunt descoperite, astfel ca pe intuneric poti sa-ti introduci degetele-n gaura. Am pus niste scotch sa acopar gaura, noroc ca aveam la mine pentru antrenamentele de judo.
Ca sa inchei cu hotelul asta, era vorba ca mananc la restaurantul de la parter si ca de nota se va ocupa federatia de judo. In fiecare zi mi-au cerut banii, la fiecare masa, facindu-ma sa lupt pentru fiecare centimetru patrat al intelegerii cu federatia. Federatia nu avea nicio vina, de vina e mentalitatea generala care e aceea de a nu fi inselat sau furat, fiindca fiecare e dator sa incerce sa te insele sau sa te fure…
Si atunci chelnerii, nevrand sa pice de fraieri, imi cereau bani de fiecare data, ca sa fie ei mai siguri. Iar eu reactionam. Pana la urma, cand au inteles, dupa vreo 5 zile, am stabilit sa ma mut in apartamentul de protocol de la Comitetul Olimpic Ecuadorian unde, de fapt, fusese vorba sa stau de la inceput!
Adevarul e ca, la halul de saracie care exista in Ecuador, se cam fura orice se poate. Spre exemplificare, orice magazinas de alimente si bauturi racoritoare gen Dépanneur vinde printre gratii, ca-n non-stop-urile din Romania inceputului anilor ‘90. Nu deschid gratiile nici ziua, de frica hotilor care ar putea insfaca o punga cu chipsuri, sau ceva asemanator. Exista si mall-uri sau magazine alimentare pe suprafete intinse, dar acolo e o armata de paznici.
La Comitetul Olimpic Ecuadorian
Inca din a doua zi a sejurului meu in Ecuador fac cunostinta cu presedintele comitetului olimpic din aceasta tara, domnul Danilo Carrera. Poze, discutii politicoase, mesaje din partea federatiei internationale de judo, protocol, ma rog. Domnul presedinte e bancher in viata de zi cu zi. De fapt, presedintele unei banci. In Ecuador, moneda nationala e dolarul american, asta de vreo cativa ani buni, de cand s-a renuntat, in 2000, la sucre (numita asa dupa Antonio José de Sucre, prese-dinte al republicii… Peru, apoi al… Boliviei si mare erou al luptei tarilor sud-americane impotriva imperiului spaniol).
Ne-a dat si la jurnal, bineinteles. Ma cheama Guita si sunt director tehnic al federatiei internationale. Niste mici amestecuri de titluri si litere.
In timpul discutiilor, in afara de poze si alte asemenea chestii de protocol, aduc si idea de a incerca sa organizam un cantonament international de pregatire in Ecuador, la disciplina judo, bineinteles. Interesul se ma-nifesta imediat si decidem producerea unui filmulet publicitar, care se presupune ca va incorona prezenta si participarea mea la antrenamentele echipei ecuadoriene. Eu imi iau insarcinarea sa pledez, cu ajutorul filmului, cauza Ecuatorului la federatia internationala de judo.
Cu filmul asta, n-a fost cum ma asteptam. Adica rea-lizatorii au zis da si eu am asteptat urmarea. Vazand ca nimeni un mai zice nimic, am inceput sa investighez de ce nu ma cauta nimeni sa incepem o data!… Asta dupa doua saptamini si vazind ca se apropie momentul plecarii. Descopar ca, de fapt, cei de la Productie nu se mai ocupa de film, ca le-a zis sefa ca nu e treaba lor. Eu nu inteleg de ce nu ma avertizase nimeni, filmul era pentru popularizarea judo-ului din Ecuador la nivelul Federatiei Internationale de Judo si se facea la ordinul presedintelui comitetului lor olimpic. Deci interesul lor, nu al meu.
In fine, nu mai intreb nimic si identific un alt posibil realizator de film, care-mi propune sa lucreze cu camera… mea! Adica ne-profesionala si, mai ales, cu surprize: cand te astepti mai putin nu finalizeaza discul. De ce? Fiindca aia de la productie nu ii dau camerele fara nu stiu ce aprobari si pana le luam p-alea mi se termina sejurul! In fine, pe mine, sincer, nu ma afecteaza. Pentru ce am eu nevoie, e buna si camera mea. Daca vine, bine, daca nu, pace buna! Ca sa scurtez, pana la urma camera profesionala ne-a fost imprumutata, filmul s-a facut si a iesit foarte bine, dar totul s-a prelungit pana in ultima zi – asa, cu suspans!
Ecuador
– Situat in America de Sud, are ca vecini Columbia, Peru si… Oceanul Pacific. Ecuador si Chile sunt singurele tari din America de Sud care nu au granita cu Brazilia.
– Cunoscut pentru arhipelagul insulelor Galapagos, Ecuadorul este una din cele 17 tari desemnate de Natiunile Unite ca “mari bio-diversitati”.
– 15% din speciile de pasari cunoscute in intreaga lume pot fi intalnite in partea continentala a Ecuadorului.
– Tara este strabatuta de ecuatorul pamantului, de la care i se trage si numele.
– Alta emblema a tarii, vulcanul Cotopaxi (5.897 m), este cel mai inalt vulcan activ din lume.
– 38,3% din populatie traieste sub pragul saraciei.
– Capitala este la Quito (1.4 mil. locuitori), iar cel mai mare oras este Guayaquil (2,6 mil. locuitori).
