ARCanada

Acum cateva zile, o personalitate binecunoscuta a comunitatii romanesti de la Montréal mi-a pus o intrebare simpla, dar in acelasi timp complexa: de ce te implici, domnule, atat de mult in aceasta asociatie?

Sa raspund doar ca sunt mandru sa fac parte din Asociatia Romanilor din Canada, prima asociatie a diasporei romanesti, care este in continua activitate inca din octom­brie 1952. Ea a contribuit la aparitia pri­mei emisiuni de televiziune in limba romana din Québec, in 1988, Télé-Roumanie si a primei emisiuni de radio a roma­nilor din Montréal, Ora de radio, in 1971. Mai mult, din octom­brie 1970, din generozitatea a trei membri fondatori, Alexandru Fonta, Vasile Posteuca si dr. Jean Ta­ra­nu, s-au pus bazele Campului romanesc de la Val-David. Iar din anii ‘80, strada pe care se afla Campul romanesc poarta numele de Predeal-Trudeau, iar podul vecin, ce uneste malurile raului Ri­vière du Nord, poarta numele de Podul Romanilor. Sunt mandru si pentru ca, din august 2003, in incinta parcului ARC s-a des­chis un muzeu ce gazduieste costume traditionale ro­ma­nesti, carti, precum si alte obiecte donate de romani de-a lungul timpului.

Adevarul e ca fac parte din categoria celor ce se indaratnicesc sa creada in ade­varatele valori romanesti. Constient de imensa influenta a culturii americane la care suntem cu totii supusi, cred din tot sufletul ca aceasta asociatie, precum si toate celelalte asociatii romanesti din diaspora canadiana vor contribui la pastra­rea si transmiterea limbii si culturii cu care ne-am nascut.

Dar, dupa cum bine stiti, e frumos sa vrei, sa visezi; toate acestea fara fapte concrete nu inseamna insa mare lucru. De aceea, de-a lungul anilor, mai multi oameni inimosi au decis sa dea din timpul, priceperea si energia lor pentru a pastra si dezvolta patrimoniul Asociatiei. Acest lucru a facut posibil ca, an dupa an, parcul romanesc de la Val-David sa fie des­chis tuturor iubitorilor de natura, de spec­tacole si de muzica populara. Iar ca imaginea sa fie cat mai completa, sa nu uitam micii, sarmalele cu ma­mali­gu­ta, ciorba de burta, sau alte bunatati tra­ditio­nale, servite in frumoasa poiana.

Profit de ocazie pentru a invita pe toti cei care impartasesc valorile mentionate mai sus sa se alature Asocia-tiei. Avem mereu nevoie de oameni cu suflet mare, priceputi in toate domeniile, de artisti, ingineri, meseriasi, activi sau pensionari, ce vor sa im­­partaseasca si altora din experienta lor, intr-un cadru bazat pe respect mutual si colaborare.

Nu stiu daca si pentru dumneavoas­tra, dar pentru mine cuvantul benevol a capatat sens abia dupa ce am ajuns sa traiesc pe aceste meleaguri. A da timp, energie, bani, fara a astepta sa fii rasplatit, doar cu multumirea de a fi facut un lucru bun, e unul din cele mai frumoase sentimente pe care le-am trait.

In incheiere, o sa parafrazez un pre­se­dinte american, care, daca ar fi venit la Val-David, ar fi putut spune: “Nu te in­tre­ba ce poate sa faca comunitatea pentru tine, ci mai degraba intreaba-te ce poti tu sa faci pentru ea”.