De foarte mulţi ani, românii sunt supuşi unor campanii de manipulare de neimaginat pentru orice ţară civilizată. Ziare cu pretenţii, posturi importante de televiziune, dar mai ales ziarişti cu renume – al căror rol era de informare echidistantă a opiniei publice – s-au pus în slujba unor oligarhi penali, în stare să facă orice pentru a-şi atinge scopul: schimbarea puterii alese în mod democratic cu una supusă intereselor lor şi impusă românilor prin manipulare şi dezinformare deşănţată.
Presa din România a publicat recent pagini întregi cu stenogramele unor discuţii dintre Sorin Ovidiu Vântu, patronul trustului Realitatea – Caţavencu, şi influenţi oameni politici sau ziarişti dispuşi să încalce orice normă deontologică pentru a răspunde intereselor patronului.
Mircea Geoană a fost la un pas de a deveni preşedintele României. De altfel, pentru o noapte chiar a fost, până ce votul românilor din străinătate a răsturnat un rezultat care ar fi scufundat România şi mai mult în marasmul corupţiei şi al manipulării. Cum ar fi arătat România în situaţia în care Mircea Geoană ar fi ajuns preşedinte? Ne putem imagina acest lucru citind pasaje din discuţiile pe care Sorin Ovidiu Vântu – un individ condamnat penal, înainte de 1989, pentru infracţiuni de drept comun şi care astăzi riscă ani grei de închisoare pentru lucruri şi mai grave – le-a avut în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009.
Influenţa lui Vântu asupra celui care a fost pe punctul să devină preşedintele României era atât de puternică încât acesta s-a dus acasă la Vântu în miez de noapte, cu doar două zile înainte de data alegerilor, chiar cu riscul de a pierde cursa prezidenţială.
Vântu nu avea niciun respect faţă de Geoană, cel care urma să devină preşedintele ţării, fiindcă Geoană nu era decât un instrument prin care el urma să-şi rezolve problemele cu justiţia română. Dacă în seara alegerilor, sigur de victorie, Vântu îl suna pe Geoană pentru a-i aminti cine l-a făcut preşedinte, cu doar două zile înainte, Vântu spunea despre Geoană că “a luat muie cu hidrantul” şi se ruga ca acesta să nu facă o prostie prea mare, din acelea după care te doare capul 20 de ani mai târziu.
Mircea Geoană: Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul, că eram într-o zonă mai proastă.
Sorin Ovidiu Vântu: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule preşedinte al României!
MG: Doamne ajută! Ce cifre ai?
SOV: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei.
Anterior, într-o discuţie cu Stelian Tănase, un analist politic aflat şi el în solda lui Vântu, “preşedintele Geoană” era văzut cu totul altfel de patronul trustului Realitatea:
Stelian Tănase: Da’ ce crezi că o să fie duminică?
SOV: O să câştige Geoană, Stelian.
Tănase: Să te audă Dumnezeu! Că aseară nu s-a prezentat foarte bine.
SOV: Da, şi-a luat o m..e cu hidrantul, ce dracul. Nu că nu s-a prezentat bine, a fost catastrofă.”
Maşinăria infernală care s-a pus în mişcare pentru ca Mircea Geoană să ajungă preşedinte este descrisă cel mai bine într-o discuţie pe care Vântu a purtat-o cu Sergiu Toader – pe atunci preşedintele Grupului Realitatea-Caţavencu -, în momentul în care a aflat că Geoană a pierdut alegerile:
SOV: Ce să fac, mă? Sunt buşit. M-am trezit pe la 11 fără ceva şi am văzut rezultatele şi nu mi-a venit să cred. Sergiu, iartă-mă. Geoană a avut toate partidele politice minus PDL, în rest a avut toate partidele politice, toate sindicatele, aproape toată presa. Hai, măi, Sergiu, lasă-l naibii. A fost o oaste imensă, exact cum a venit Baiazid peste Mircea cel Bătrân.
Sorin Ovidiu Vântu admite deschis că Realitatea TV a fost construită pentru a fi folosită în scopuri politice şi economice. Într-o discuţie cu acelaşi Sergiu Toader, Vântu explică planul în detaliu:
Toader: Spui că nu ai condus tu, de parcă, să-mi bag p… ba da, ai fost la butoane!
SOV: Nu, am fost la butoanele unei organizaţii construite de tine, dragă Sergiu, lasă-mă dracului în pace! Care, atunci când am vrut să apăs pe buton, n-a funcţionat cum am avut eu nevoie şi cu asta basta! Acum va acţiona, va funcţiona în conformitate cu nevoile mele. E atât de simplu!
Toader: Ai schimbat organizaţia, ţi-ai schimbat obiectivele după ce ea era construită. Mie mi-ai cerut să o contruiesc într-un fel, cum mi-ai spus, aşa am construit-o.
SOV: Ca să fiu mai simplu, de acum nu mai ţin cont de tine, ţin cont doar de interesele mele.
Toader: Bine, e bine aşa.
SOV: Acuma ţi-am cerut, astăzi, să-mi pui organizaţia pe picioare, organizaţia la punct, care să funcţioneze în conformitate… Când mi-am exprimat eu interesele, ea să funcţioneze în sensul ăla.
Toader: Punct. Asta fac. Asta fac.
SOV: Ai văzut? E atât de simplu, adică stai, mă, ce-mi trebuie? O sugem prin batistă, sugem p… prin batistă? Nu tată! Ea este organizaţie care trebuie să răspundă intereselor de business ale patronului. Punct.
Toader: Să-mi bag p…, eu cred că am fost isterici în lupta asta (cu Băsescu n.r.), de-aia ne urăşte lumea, că am fost isterici.
SOV: Ei, am fost pe dracul! Stai liniştit, tocmai, că am lăsat supape majore, Publika, Radio Realitatea, Caţavencu, o grămadă de organizaţii, Guerrilla, le-am lăsat libere, băi băiatule!
Toader: Dacă nu erau alea eram în…, cum e la Antena 3 acum.
În decembrie 2009, am trecut la un milimetru de instituirea în România a unui stat clientelar de tip mafiot, unde patroni de trusturi de presă îi cheamă la ordine şi îi ridiculizează pe şefii de stat.
