Petiţie în favoarea votului prin corespondenţă

Încurajaţi de rolul pe care petiţia în favoarea păstrării Consulatului General de la Montréal l-a avut în a determina autorităţile de la Bucureşti să renunţe la planul mutării lui la Vancouver, am decis să lansăm o nouă petiţie, de data aceasta în favoarea Legii votului prin corespondenţă.

Convinşi de importanţa pe care accesul la vot pentru alegerile din România ar trebui s-o aibă pentru toţi românii care trăiesc departe de ţara natală, am decis să acordăm subiectului o atenţie deosebită. De aceea iniţiem această petiţie, iar pe viitor vom publica, atât în ediţia tipărită a Paginilor Româneşti, cât şi pe site-ul nostru, cele mai importante articole şi informaţii legate de evoluţia proiectului.

Pentru a lămuri o confuzie care ar putea să apară în privinţa votului prin corespondenţă, precizăm că legea se referă exclusiv la cetăţenii români care au domiciliul sau reşedinţa în afara graniţelor ţării şi nu exclude votul clasic, organizat la secţiile de votare de la misiunile diplomatice ale României. În plus, legea votului prin corespondenţă nu exclude organizarea altui tip de vot, cum ar fi cel electronic, în cazul în care o astfel de lege ar fi propusă şi votată de Parlamentul României. Spunem acest lucru pentru a elimi­na din start orice posibilă “concurenţă” între adepţii votului prin corespondenţă şi cei ai votului electronic.

Credem că importanţa acestei legi nu mai trebuie subliniată pentru niciunul dintre milioanele de români care trăiesc în afara graniţelor ţării, cărora le pasă de ceea ce se întâmplă cu familia şi cu prietenii lor rămaşi acasă, precum şi cu viitorul ţării lor de origine. Credem, de asemenea, că dreptul nostru, al imigranţilor din toate colţurile lumii, de a vota la alegerile legislative şi prezidenţiale, de a ne exprima punctul de vedere la un eventual referendum privind Constituţia României sau pe o altă temă de interes major, nu ar trebui să fie contestat nici de românii care trăiesc în interiorul graniţelor ţării, şi cu atât mai puţin de politicienii care dirijează în prezent destinele ţării.

Printre argumentele în favoarea dreptului nostru de a participa la alegerile din România amintim:

1. Dreptul de a vota este un drept constituţional, iar Guvernul român este obligat să asigure condiţii de vot tuturor cetăţenilor în mod egal;

2. Cele trei milioane de români care trăiesc în afara graniţelor României trimit în ţară “între 5 şi 9 miliarde de euro pe an din propria lor muncă”, după cum s-a exprimat însuşi ministrul Afacerilor Externe, dl. Teodor Baconschi.

Cei care doresc să semneze această petiţie, o pot face aici; se va deschide o pagină web cu textul peti­ţiei, iar pentru a o semna trebuie să daţi click pe Semnează petiţia şi să urmaţi instrucţiunile. Este important să daţi o adresă de e-mail validă şi să confirmaţi ulterior semnătura dvs.

Tags: 
  • constantin dusescu

    Ce este frumos si bun si lui Dumnezeu place!

  • Silescu

    De ce ar trebui sa voteze pentru un roman care traieste in Romania un roman care traieste oriunde altundeva ?Eu cred ca dupa ceva vreme cei care au plecat au pareri deformate despre realitatea din tara…Plus ca faptul de a pleca din tara definitiv mie personal imi sugereaza ca nu mai vrei sa ai de a face cu Romania…Cred ca ar trebui sa luptati mai mult pentru a vota in tara respectiva ,pentru sistemul de acolo…

    • Mara

      Tocmai, mie mi se pare ca ramanand in tara ai “sanse” mari sa percepi realitatea deformat, pentru ca manipularea de presa este de o agresivitate pe care nu a mai cunoscut-o, pana acum, dupa ’89.
      Iar asta nu poate ramane fara efect, la nivel colectiv.

  • George

    Un roman care traieste astazi in Romania ar putea sa traiasca maine in Canada. Apropo, am doi buni prieteni care sunt pe punctul de a pleca “definitiv” din tara, pentru a se stabili in Canada, si stiu multi altii care se pregatesc (gandesc) sa o faca in viitorul apropiat. Intrebare: ei ar avea dreptul sa voteze sau nu, tinand cont ca vor parasi tara in curand.
    Pe de alta parte, cine traieste astazi in strainatate ar putea sa traiasca maine in Romania. Cunosc persoane care nu s-au adaptat aici in Canada si s-au intors in tara; chiar eu personal am cochetat o vreme cu aceasta idee. Intrebare: era normal ca acesti oameni sa fi votat in perioada in care erau inca in strainatate, tinand cont ca au ajuns sa traiasca din nou in Romania?
    Trebuie tinut cont de un lucru: 99,99% dintre romanii care traiesc in strainatate si au votat pana acum sau vor vota prin corespondenta, in cazul in care legea trece, sunt oameni carora le pasa de ceea ce se intampla in tara: au legaturi stranse cu tara, familie, afaceri etc., etc. Sunt, prin urmare, la curent cu ceea ce se intampla acolo.
    Cand votam, noi cei de aici, de peste hotare, cei mai multi dintre noi, avem in minte modelul de societate in care traim si ne dorim ca acest model sa se aplice si in tara noastra (da, orice ati zice, Romania este si va fi si tara noastra, iar acest lucru nu-l puteti schimba dvs).

    Cand spuneti ca noi nu mai stim ce se intampla acolo, fiind plecati din tara, va inselati: stam toata ziua pe Internet si infulecam tot felul de informatii despre tara noastra, trimitem banii familiilor noastre fiindca altfel, dupa o viata de munca, nu s-ar descurca sa traiasca, iar eu personal stau cam jumatate din timp la Montreal iar cealalata jumatate, la Bucuresti. STIU, asadar, ce se intampla in tara.

    Diferenta dintre mine si multi din Romania este ca eu am termene de comparatie. Vad ca in Canada, spre exemplu, daca nu muncesti de-ti ies ochii din cap, nu iti poti plati ratele la casa, la masina etc. In Romania, sunt foarte multi oameni care s-au obisnuit ca cineva sa le dea, fiindca au “drepturi”. Aici, drepturile vin in primul rand din munca. Eu nu spun ca in Romania nu se munceste, diferenta vine din faptul ca aici s-au adunat generatii dupa generatii de oameni care au muncit si care au acumulat. In Romania, din 1947 si pana astazi, nu munca a fost aceea care a facut diferenta dintre nivelul de trai si de implinire a indivizilor, ci alte criterii: apartenenta la partid, pe vremea lui Ceausescu, sau smecheria si hotia, atat pe vremea lui Ceausescu, cat mai ales dupa.

    Noi, cei care traim astazi in strainatate, am inteles, unii mai greu, altii mai usor, ca aceste lucruri nu merg aici si am adoptat “modelul” occidental: munca, munca, seriozitate, seriozitate.
    Cand votam la alegerile din Romania, asta avem in minte si asta am vrea sa se intample si in Romania…