Nu ştiu dacă, văzând rezultatele recentelor alegeri federale, nu aţi avut şi dumneavoastră impresia că aţi ratat şansa vieţii, de a fi fost ales în Parlamentul de la Ottawa, cu salariul de 150 de mii de dolari pe an cu care vine la pachet fotoliul de deputat. Dacă v-ar fi trecut la timp prin cap să cochetaţi cu Noul Partid Democrat (NPD) şi să vă înscrieţi pe listele lui de candidaţi în provincia Québec, aţi fi putut acum să ne trimiteţi o carte poştală cu antetul Parlamentului.
Am urmărit cu destul interes campania electorală prezentată la televizor şi m-am întrebat adesea dacă mă aflu la Montréal sau la Bucureşti, dacă Jack Layton este preşedintele unui partid social-democrat din Canada sau al Partidului Poporului din România, dacă nişte candidaţi serioşi precum liberalul Martin Cauchon candidează în aceleaşi alegeri ca şi NPD-ista Ruth Ellen Brosseau sau dacă totul nu se petrece cumva în lumi paralele.
Aberaţiile acestor alegeri federale, cu siguranţă istorice, au ieşit la iveală, cu şi mai mare aplomb, abia după anunţarea rezultatelor, când presa canadiană, luată şi ea prin surprindere, a început să se aplece cu mai multă insistenţă asupra unora dintre noii aleşi. Cine şi-ar fi închipuit totuşi că alegătorii din circumscripţia Berthier-Maskinongé, situată undeva între Montréal şi Trois Rivières, îşi vor da votul în favoarea NPD-istei Ruth Ellen Brosseau, despre care presa informase deja că şi-a abandonat campania electorală pentru o vacanţă în Las Vegas, pe care “nu a putut-o anula”? De ce au votat quebechezii “des poteaux”, se întreba cu uimire un ziarist canadian, la aflarea veştii că Ruth Ellen Brosseau a câştigat alegerile, în ciuda faptului că aproape niciun alegător nu a văzut-o la faţă altfel decât pe stâlpii pe care atârnau pancartele ei.
Dar abandonarea campaniei electorale de către noua deputată NPD este probabil cea mai mică dintre problemele legate de candidatura ei. Asupra deputatei planează acuzaţia că şi-ar fi falsificat semnăturile de pe lista de susţinere, depusă atunci când s-a înscris în cursa electorală. Chestionate de presă, mai multe persoane au mărturisit că nu o cunosc pe Ruth Ellen Brosseau şi că nu au semnat vreun document de susţinere a candidaturii ei. Cu toate acestea, numele şi semnătura lor se aflau bine merci pe listele depuse de Noul Partid Democrat. Este o problemă penală, dar este foarte probabil ca noua deputată să nu aibă nicio legătură, directă, cu această afacere. Listele de susţinere au fost cu siguranţă completate de echipele de voluntari NPD, care, necrezând probabil nici ei că aceasta ar avea vreo şansă în alegeri, au preferat să le completeze în birou şi nu pe teren.
Am însă vaga impresie că problemele legate de noii aleşi NPD nu se vor opri aici şi că, în următoarea perioadă, vor mai apărea şi alte informaţii, stânjenitoare cel puţin, pentru principalul partid de opoziţie de la Ottawa. Odată cu aceste alegeri, scena politică canadiană intră, în opinia mea, într-o nouă etapă: a populismului şi a lipsei de seriozitate, pe care speram să nu le mai întâlnesc după ce am plecat din România. Pe când puii congelaţi împărţiţi în faţă la Super C sau găleţile din plastic în culorile partidelor?
