Salvarea vine de la Apus

Scris de pe 13/05/2011 in sectiunea Alin Alexandru, Opinii | 0 comentarii

21 de ani le-a trebuit guvernanţilor din România ca să realizeze că marile pierderi ale companiilor de stat trebuie opri­te cumva. E vorba de ace­leaşi 18 companii, în domeniul energiei şi transporturilor, care apar cu datorii de miliarde de lei noi la bugetul de stat. Şi, deodată, după 21 de ani, s-au luminat: companiile de stat trebuie conduse de manageri ade­vă­­raţi, nu de ţuţeri de partid. Aşa încât ideea salvării a ce se mai poate salva vine din exteri­or.

Soluţia este să aducem, în România, manageri străini. Nu contează ce culoare au, dacă au ochi o­blici sau nu, dacă um­blă în blugi sau la costum. Trebu­ie doar să se pri­ceapă la afaceri şi să reducă pierderile. Vă vine greu să credeţi că această idee sim­plă nu le-a venit mai devre­me.

S-a discutat de multe ori despre asta, doar că partidele de la putere aveau nevoie să-şi im­planteze oamenii lor în posturi cheie. De acolo, prin jon­gle­rii cunoscute de toată lu­mea, banii se transferau din compania de stat la firma privată. Astfel, toate gurile mân­cau pe săturate. Managerii îşi luau par­tea, partidul şi şefii lui se îngrăşau în averi.

Nimic nu s-ar fi mişcat dacă FMI – această instituţie la care am apelat ca să nu murim de foame (mă refer la românii din România) – nu ar fi început să pună condiţii, după ce au vă­zut în ce ritm debordant ba­nii statului se scurg spre conturi private. Deodată, la un semn, Emil Boc vrea mana­geri străini, iar preşedintele Băsescu îşi lăr­-geş­te aria de clienţi de luat de coar­ne.

21 de ani le-a trebuit guvernanţilor din România ca să realizeze că marile pierderi ale companiilor de stat trebuie opri­te cumva. E vorba de ace­leaşi 18 companii, în domeniul energiei şi transporturilor, care apar cu datorii de miliarde de lei noi la bugetul de stat. Şi, deodată, după 21 de ani, s-au luminat: companiile de stat trebuie conduse de manageri ade­vă­­raţi, nu de ţuţeri de partid.
Şacalii României nu mai sunt patronii de ziare şi televi­ziuni, ci directorii companiilor de stat. Ei sunt adevăraţii baroni ai României, spune preşe­dintele şi nu putem să nu-i dăm dreptate. Numai că aceşti baroni nu s-au instalat singuri în funcţii; ei sunt numiţi de partidul care condu­ce. Deci, în acest caz, avem de-a face cu baroni care huzuresc pe banii contribuabililor de aproape 3 ani, de când PDL-ul este la pu­tere. Curios este că până acum nimeni nu i-a văzut.

Trecând peste obişnuita propagandă, care ţine loc de acţiune în România, ideea aducerii de mercenari străini este bună chiar şi acum, când companiile sunt devalizate. De fapt, Guvernul de la Bucureşti nu prea are de ales. FMI a cerut, de fapt, privatizarea acestora, acţiune care ar însemna, practic, vinderea în totalitate a economiei româ­neşti. Ea este, oricum, vândută în proporţie de 90%.

Este de salutat această intenţie de management străin,  chiar dacă a apărut sub presiune exter­nă. Temerea mea este că, în mod real, nimeni n-are chef să renunţe la vacile de muls bani mulţi, totul se face pentru a închide gura străinilor. Probabil că, la final, se va constata că mana­ge­rii străini nu sunt atât de competenţi şi se va reveni la clienţii noştri. Nu prea îi mai cred pe guvernanţii de la Bucureşti nici când vin cu idei bune.