Am arătat deja că românii din Québec trebuie să aştepte intrarea în vigoare a Acordului dintre provincia Québec şi România pentru a se bucura pe deplin şi de anii de muncă din ţară. Precizăm însă că sunt vizate doar acele persoane care nu împliniseră limita minimă de contribuţie conform legilor româneşti. Până în anul 2000, aceasta era de 11 ani. Conform unei noi legi, ea a crescut progresiv, iar în 2015 se va stabiliza la 15 ani. Pentru curioşi, limita minimă de contribuţie în Québec este de 1 an.
[pullquote]Citeşte şi Acordul social dintre Canada şi România, pe înţelesul tuturor[/pullquote]Problema stagiului minim va fi rezolvată însă de Acordul româno-quebechez, în sensul că se va considera că stagiul minim este îndeplinit dacă persoana în cauză, după stabilirea în Québec, a contribuit la sistemul de pensie de aici.
Nu trebuie să se înţeleagă însă că echivalarea anilor munciţi în România se va face în sistemul de pensie de aici, în sensul că suma de plată ar fi calculată la nivelul pensiei din Québec. Fiecare ţară va plăti doar pentru anii munciţi efectiv în sistemul ei de pensie. Dacă ai muncit 10 ani în România şi 15 ani în Québec, sistemul românesc de pensie îţi plăteşte pentru 10 ani, iar sistemul de pensie din Québec, pentru 15. Cele două sume cumulate vor fi însă plătite de Regimul de pensie din Québec, care îşi va recupera banii de la statul român.
Astfel, în cazul unei persoane care, să zicem, primeşte o pensie de 700$ de la Regimul de pensie din Québec, 100$ ar putea să reprezinte plata pentru cei 10 ani munciţi în România, iar 600$, pentru cei 15 ani munciţi în Québec. (Calculul acesta este doar cu titlu de exemplu şi nu are nicio legătură cu sumele reale pe care ar putea să le primească cineva.) Noutatea este că, fără acordul între Guvernul Québec şi Guvernul României, suta de dolari pentru cei 10 ani de muncă din România ar fi fost pierdută.
Este uşor de observat că România pierde bani în urma acestor acorduri. După intrarea lor în vigoare, Guvernul român va fi obligat să plătească pensie şi acelor persoane care nu împliniseră stagiul minim de contribuţie înainte de a părăsi ţara.
Şi în Canada, şi în România se vorbeşte despre deficienţele sistemelor de pensii şi despre riscul ca, într-o zi, guvernele să nu mai fie capabile să plătească drepturile cetăţenilor ajunşi la anii senectuţii. În această idee, ne-am gândit că ar fi oportun să vă prezentăm câteva informaţii despre regimurile de pensii din cele două ţări.
Mai mulţi pensionari decât contribuabili
La o populaţie de 34,6 milioane de locuitori, Canada are 12,7 milioane de contribuabili la sistemul de pensii Canada Pension Plan (CPP), adică 37% din totalul populaţiei. Provincia Québec are 3,8 milioane de contribuabili la 8 milioane de locuitori, adică 47%. În România, din 21,9 milioane de locuitori, doar 5,6 milioane contribuie la sistemul de pensii, ceea ce înseamnă 25%. Singure, aceste cifre nu spun mare lucru, dar dacă raportăm numărul de pensionari la numărul de contribuabili vom vedea că, în România, situaţia este de-a dreptul catastrofală.
În 1990, existau în România 3,6 milioane de pensionari la 8,1 milioane de salariaţi, adică 2,25 salariaţi la 1 pensionar. În 20 de ani, raportul s-a inversat, pur şi simplu: astăzi, există 7,3 milioane de beneficiari ai sistemului de pensii şi asigurări sociale la doar 5,6 milioane de contribuabili. Aşadar, un salariat “ţine” 1,3 pensionari.
Aşa cum am văzut mai sus, Canada are 12,7 milioane de contribuabili la sistemul de pensii, în timp ce numărul pensionarilor este de 5,5 milioane de persoane. Aceasta înseamnă că 2,3 contribuabili “ţin” un pensionar, un raport similar cu acela existent în România, în 1990. În provincia Québec există 3,8 milioane de contribuabili la 1,9 milioane de beneficiari ai sistemului de pensii, ceea ce înseamnă un raport de 2 contribuabili la 1 pensionar.
Potrivit datelor statistice, numărul persoanelor “ocupate” în România, cu vârste între 15 şi 65 de ani, este de circa 9,4 milioane. Problema este că, dintre acestea, 4,3 milioane de persoane trăiesc în mediul rural şi foarte puţine contribuie la sistemul de pensii. Pe de altă parte, populaţia activă (15-65 de ani) a ţării este îmbătrânită, iar acest lucru se observă uşor din faptul că 5,2 milioane de români au între 45 şi 65 de ani, ceea ce reprezintă 55% din totalul populaţiei active. În plus, din cele 5,2 milioane, două milioane de oameni nu mai lucrează – cea mai mare parte dintre aceştia fiind deja la pensie, anticipată sau pe caz de boală. Şi, pentru a completa acest tablou trist, să mai spunem că, potrivit analiştilor, 1,5 milioane de persoane din populaţia activă lucrează la negru, iar aproximativ 2,5 milioane trăiesc în străinătate.
Deşi numără 5,6 milioane de contribuabili la sistemul de pensii, România are doar 4,3 milioane de salariaţi. Grav este că, dintre aceştia, doar 3 milioane lucrează în domeniul privat, în timp ce restul sunt angajaţi la stat, adică sunt plătiţi tot de la buget.
Pensionari înainte de termen
O mare problemă cu care se confruntă România în acest moment este faptul că o bună parte dintre pensionari au contribuit doar parţial sau chiar deloc la sistemul de pensii. Din totalul de 7,3 milioane de oameni care se află pe statul de plată al Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale din România (CNPAS), doar 5,5 milioane sunt pensionari în baza unor contribuţii financiare la sistemul de pensii. Dintre aceştia, doar 3,4 milioane au atins limita de vârstă completă pentru a ieşi la pensie şi, atenţie!, doar 2,1 milioane atinseseră atât vârsta completă, cât şi stagiul minim de cotizare. De notat că pensia medie în România este de 776 de lei
Iată, mai jos, cum arată structura populaţiei care se află pe lista de plată a CNPAS:
– 4,8 milioane de pensionari, dintre care 825 de mii pensionaţi pe caz de boală şi 554 de mii cu pensie de urmaş;
– peste 1 milion de persoane primesc pensia minimă garantată (350 de lei pe lună);
– 670 de mii de persoane primesc pensie din fostul sistem agricol (312 lei pe lună, în medie);
– 780 de mii de persoane primesc diferite îndemnizaţii speciale, cum ar fi veteranii de război, victimele regimului comunist (foşti deţinuţi sau deportaţi), dar şi peste 16 mii de revoluţionari;
– în plus, 620 de mii de persoane cu venituri mici primesc o îndemnizaţie lunară de aproximativ 100 de lei.
De la pensii speciale, la pensii “revoluţionare”
Pe lângă faptul că raportul dintre cei care beneficiază de sistemul de pensii şi cei care contribuie la el este net defavorabil acestora din urmă, în România există mai multe categorii de oameni care profită de pe urma a tot felul de legi speciale sau de pe urma corupţiei pentru a încasa sume nemeritate de la bugetul CNPAS.
Se acordă cam 200 de mii de pensii speciale, pentru care statul român plăteşte un miliard de euro pe an, ceea ce face ca bugetul de pensii să fie şi mai serios compromis. Judecători, procurori, foste cadre militare, revoluţionari etc. încasează lunar sume enorme din bugetul de pensii. Circa 16 mii de revoluţionari primesc, fiecare, în medie, 2400 de lei pe lună. Spre comparaţie, indemnizaţia medie a unui veteran de război este de doar 144 de lei.
O altă problemă o constituie numărul mare de pensionari pe caz de invaliditate. La o populaţie de 21,9 milioane de locuitori, 825 de mii de români sunt handicapaţi. În realitate, mulţi dintre ei şi-au obţinut adeverinţele de handicap în baza mitei date medicilor. Conform unui control făcut anul trecut de guvern, peste 40 de mii de pensii de invaliditate erau false.
Québec are 33 miliarde în cont, iar România se împrumută
10,2 miliarde de euro a cheltuit guvernul român în 2010 pentru a acoperi plata celor 7,3 milioane de pensii de diverse tipuri din România. În acelaşi an, încasările la bugetul de pensii au fost de doar 7,6 miliarde de euro, iar restul de 2,6 miliarde a fost împrumutat de la FMI, de la UE şi de la Banca Mondială.
Spre comparaţie, Regimul de pensii din Québec avea, la 31 decembrie 2010, peste 33 de miliarde de dolari depuşi în plasamente la Caisse de dépôt et placement du Québec. Cum totalul plăţilor pentru 2012 se va ridica la 11 miliarde de dolari, putem uşor constata că provincia Québec are resursele de pensie asigurate pentru următorii 3 ani, chiar şi în situaţia în care s-ar sista orice colectare la sistemul de pensii. În acelaşi timp, România va trebui să împrumute un sfert din totalul banilor pe care îi are de plătit pensionarilor. Pentru un tablou complet, cheltuielile Canadei pentru 2012 cu plata pensiilor pe sistemul CPP se vor ridica la 33,5 miliarde de dolari.
