Interviu cu Lucian Bute, campion mondial IBF
Victoria în faţa lui Glenn Johnson a fost cea de-a 30-a din cariera ta de boxer profesionist şi a 9-a oară când ţi-ai apărat centura de campion mondial. Consideri că acesta a fost cel mai important meci din cariera ta de până acum?
A fost unul din meciurile foarte importante şi un pas mare pentru mine, ţinând cont de valoarea adversarului, de palmaresul şi de credibilitatea pe care acesta o avea în Statele Unite.
Prin această victorie ai închis gura multora dintre contestatarii tăi şi se pare şi a lui Leonard Doroftei. Cum comentezi?
Nu acesta a fost obiectivul meu, nu am vrut să închid gura nimănui. Eu mi-am făcut doar datoria în ring. Mai sunt câţiva cârcotaşi pe la colţuri, dar fiecare este liber să spună ce vrea. Eu ştiu ce am de făcut. Am o echipă în spatele meu, am un antrenor şi am muncit foarte mult ca să ajung aici, fiindcă nu mi-a dat nimeni ceva gratuit. Nu pot să-mi dau seama de unde vin toate răutăţile astea şi mai ales din ce motive, fiindcă eu nu am luat pâinea nimănui. Eu am muncit şi mi-am făcut datoria pe ringul de box.
Aşa cum şi Doroftei a făcut la un moment dat, ceea ce faci tu acum în boxul mondial deschide calea spre lumea mare a boxului profesionist pentru noua generaţie de boxeri români…
Eu îmi doresc din tot sufletul să vină şi alţi boxeri români din urmă şi să facă performanţă în boxul profesionist. Aş susţine cu mare drag un astfel de boxer şi l-aş recomanda celor de la Interbox pentru a investi în el.
Bogdan Juratoni, o speranţă a boxului românesc
Chiar vroiam să te întreb: nu există niciun boxer român care ar putea să-ţi calce pe urme la Interbox?
În momentul de faţă, boxul amator din România se află într-un schimb de generaţii şi este marcat de un oarecare declin şi de anumite scandaluri la nivel de federaţie românească şi de federaţie internaţională. Preşedintele Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, s-a tot judecat şi, după cum tocmai s-a anunţat, a câştigat procesul la TAS, în condiţiile în care toată lumea îl vedea perdant. A demonstrat că avea dreptate şi că a făcut un lucru bun. Revenind la boxerii români, aceştia sunt tineri deocamdată, trebuie să câştige maturitate şi încredere în forţele lor. Noi avem o şcoală de box bună în România, cu antrenori foarte buni. Şi, ca să dau un exemplu, aş pomeni de un copil de 21 de ani, Bogdan Juratoni, care a câştigat recent medalia de bronz la categoria 75 de kg la Campionatul Mondial de la Baku. Mi se pare că are un potenţial bun, o inimă mare şi este un luptător. Cred că, după Olimpiada de la Londra, va avea toate şansele să facă pasul spre boxul profesionist.
Eşti în bune relaţii cu Rudel Obreja şi prieten bun chiar. Te gândeşti să te implici alături de el în revigorarea boxului românesc?
Nu, nici pe departe. Obiectivul meu este cariera mea. Eu locuiesc în Canada şi aici îmi desfăşor activitatea profesională. În România merg în vizită de 2-3 ori pe an, să-mi văd familia. Viaţa mea este aici şi am în faţa mea o carieră de parcurs.
Am văzut că tatăl tău era alături de tine pe ring, la finalul meciului. Care au fost primele lui cuvinte când te-a luat în braţe?
M-a felicitat şi mi-a spus că l-am făcut să se simtă mândru că este tatăl meu şi că este român.
Am amânat examenul de cetăţenie canadiană, fiindcă eram în cantonament
Aşa cum, de altfel, ai făcut să se simtă milioane şi milioane de români de fiecare dată când ai urcat în ring. Pleci în România pentru o scurtă vacanţă şi am înţeles că te întorci repede, pentru a primi cetăţenia canadiană, pe 1 decembrie. Este adevărat?
Nu ştiu de unde a apărut povestea asta cu cetăţenia, fiindcă eu nu am făcut nicio declaraţie şi nu m-a întrebat nimeni nimic. Am citit şi eu despre acest lucru. În primul rând, eu mă întorc abia pe 4 decembrie în Canada iar, în al doilea rând, nu am primit nimic în acest moment de la Guvernul canadian. Într-adevăr, primisem o invitaţie pentru 20 septembrie, de a mă prezenta la examenul pentru cetăţenie, dar eram în Florida, în cantonament, şi nu m-am putut prezenta. Am trimis însă o scrisoare şi am rugat să fiu reprogramat. Acest lucru poate fi, probabil, în decembrie, poate fi în ianuarie, dar deocamdată nu am primit nimic.
Cu ce gânduri îţi vei lua cetăţenia canadiană?
Îmi doresc să devin cetăţean canadian în primul rând pentru că de 8 ani locuiesc aici, viaţa mea este în această ţară, aici am casă, aici îmi desfăşor activitatea. Îmi place România, merg acolo cu bucurie de fiecare dată, am prieteni şi familie, dar acolo merg în vizită. În afară de asta, un paşaport canadian îţi oferă alte avantaje şi poţi călători oriunde în lume fără nicio problemă.
Viaţa mea mi-o văd mai curând în Canada decât în România
Dar unde te vezi peste nişte ani, unde îţi vezi viaţa, în Canada sau în România?
Nu am decis exact, dar, ca să fiu sincer, cred că viaţa mea mi-o văd mai uşor aici, iar în România mai mult în vizită. Acum aşa cred, că viaţa mea va fi aici.
Anul viitor te aşteaptă poate cel mai important meci al vieţii tale, când ar trebui să să boxezi cu câştigătorul Galei SuperSix. Pe care dintre cei doi, Andre Ward sau Carl Froch, ai prefera să întâlneşti în ring?
Sincer, nu mai contează pe care dintre ei îl voi întâlni. Important este să boxez cu câştigătorul, dacă va accepta bineînţeles. Însă opinia mea este că, în cazul în care câştigă Andre Ward, nu cred că el va accepta foarte repede să boxeze cu mine, adică în primăvara anului viitor. O să spună că mai are nevoie de un meci pregătitor, că vrea să se mai relaxeze un timp, nu ştiu, aşa văd eu lucrurile. În schimb, dacă câştigă Froch, pe el îl văd mai repede că ar accepta o luptă. El este în Anglia, eu sunt în Canada, şi un meci în Statele Unite, pe teren neutru, cred că ar fi mai uşor de acceptat pentru el. În afară de asta, el a vorbit deja foarte mult la adresa mea, m-a ameninţat că mă face KO ş.a.m.d. Şi fiindcă m-ai întrebat dacă aş avea vreo preferinţă, l-aş alege pe Froch tocmai fiindcă m-a provocat în mai multe rânduri.
Adversari valoroşi există, dar nu-i pot forţa să se bată cu mine
Dar, dacă niciunul din cei doi nu ar accepta să boxeze cu tine în viitorul apropiat, ce alte planuri ai pentru meciul următor?
Este devreme să vorbesc acum despre viitorul meu adversar. Ar fi poate Mikkel Kessler, care m-a refuzat deja o dată, Kelly Pavlik, care a revenit asupra deciziei şi a spus că îi pare rău că a refuzat meciul cu mine. Mai este şi Robert Stieglitz, campionul WBO, sau Arthur Abraham. Ar exista potenţiali adversari, dar problema este dacă ei acceptă să se bată cu mine. S-a tot scris în presă că Bute nu se bate cu pugilişti valoroşi, dar ce să le fac eu dacă nu acceptă să se bată cu mine. Nu pot să-i oblig.
Foarte mulţi români au fost alături de tine la ultimul meci dar şi la celelalte pe care le-ai susţinut până acum. Ce mesaj vrei să le transmiţi prin intermediul Paginilor Româneşti?
Eu am simţit căldura românilor şi am rămas profund impresionat la Québec, unde, deşi comunitatea românilor de acolo nu este foarte mare, s-au mobilizat foarte bine. Am înţeles că preşedintele comunităţii de români de acolo a cumpărat mai multe bilete la pachet şi, în felul acesta, s-a putut crea un grup compact de români. S-au văzut steaguri şi tricouri cu România. Românii din oraşul Québec, câţi or fi fost, au făcut o atmosferă plăcută, iar eu am simţit acest lucru. Vreau să le mulţumesc pe această cale atât românilor din Québec cât şi celor din Montréal, chiar dacă nu au putut să fie prezenţi la meci. Le mulţumesc şi sper să aibă încredere în mine în continuare, fiindcă eu voi lupta cu aceeaşi dăruire în ring ca şi până acum.
