John D. Rockefeller, primul miliardar al lumii: “Dumnezeu mi-a dat bani”

John D. Rockefeller

“Dumnezeu mi-a dat bani. Cred că puterea de a face bani este un dar de la Dumnezeu. Un dar care trebuie întreţinut şi folosit cât de bine putem ca să-i ajutăm pe semenii noştri. Pentru că am fost înzestrat cu acest dar, cred că este datoria mea să fac din ce în ce mai mulţi bani şi să-i folosesc spre binele semenilor mei, în funcţie de ceea ce-mi dictează conştiinţa.”

“Acestea sunt momente care îi pot descuraja pe mulţi. În cei 93 de ani ai vieţii mele, crahurile financiare au venit şi au plecat. Dar prosperitatea s-a întors mereu şi se va întoarce mereu”.

Un citat care încurajează şi în ziua de astăzi, deşi este vechi de aproape 80 de ani. Îi aparţine celui care a fost cel mai bogat om din lume, primul rechin al businessului şi totodată unul dintre cei mai mari filantropi. Primul om din istorie care a făcut un miliard de dolari. Deşi a lăsat mare parte din avere copiilor (nu înainte de a-i învăţa că prima lor datorie este faţă de semenii lor), el a donat o parte importantă din pro­fituri către şcoli, universităţi şi pentru bur­se în domeniul ştiinţelor şi artelor. Cele de mai sus sunt suficiente pentru a-l conside­ra pe John D. Rockefeller o persoană cu multe calităţi. Totuşi, în perioada de glorie a companiei sale, Standard Oil, el a fost  temut şi detestat de mulţi.

John D. Rockefeller (1839-1937) este cel mai bogat om din istorie. A fost primul care a făcut un miliard de dolari (în perioada în care SUA descoperea petrolul) şi care putea să învârtă toată administraţia de la Washington pe degetul mic. Două cuvinte erau suficiente pentru a da măsura influenţei sale: “Standard Oil”. Un colos energetic, care avea monopol pe piaţa americană şi care era atât de mare încât Congresul a trebuit să dea o lege astfel încât să fie spart în mai multe companii care să-şi facă concurenţă între ele.

Acum 142 de ani, Rockefeller punea bazele unei companii care avea să devină cel mai important nume în industria energetică a lumii. Un gigant – Standard Oil – al cărui urmaş din zilele noastre, Exxon Mobil, se situează, de ani buni, pe locul I la categoria celor mai profitabile companii din lume.

Cum a ajuns John D. Rockefeller, a cărui familie s-a zbătut la limita sărăciei, să-i facă pe americani să se teamă de bogăţia sa? John D., născut în 1839, în Richford, New York, a fost cel de-al doilea copil din cei şase ai lui William Avery Rockefeller şi ai Elizei Davidson. Părinţii săi au avut o căsnicie dificilă: în timp ce Eliza, o femeie cu puternice con­vingeri religioase (era baptistă), încerca să ţină familia unită, William ducea o viaţă de o moralitate îndoielnică, dispărând perioade îndelungi de acasă, cu pretextul că vinde “door to door” tot felul de loţiuni >magice”. Părinţii au avut o influenţă crucială în evoluţia lui John D. De la mamă, a în­văţat să-i fie frică de Dumnezeu, iar de la tată, să înmulţească banii.

John D. a avut un talent extraordinar la aritmetică şi a demonstrat abilităţi precoce pentru contabilitate. La 16 ani, a fă­cut un curs de contabilitate, pentru ca apoi să-şi găsească primul job într-un birou de contabilitate, ca asistent. Odată cu înca­sarea primilor bani din salariu, John D. Rockefeller avea să instituie un principiu pe care îl va respecta de-a lungul întregii vieţii şi pe care îl va transmite întregii sale familii: filantropia. El a donat aproximativ 6% din salariu unor cauze caritabile, iar apoi câte 10% către biserica baptistă.

Drumul către primul miliard

În 1859, la 20 de ani, John D. a reuşit să facă 4.000 de dolari dintr-o firmă de brokeraj, iar acest pas a fost prima treaptă în cariera fulminantă a tânărului Rockefeller. Patru ani mai târziu, el avea suficienţi bani ca să cumpere o rafinărie de petrol. Grăsimea de balenă, folosită de populaţie pentru iluminat, devenea din ce în ce mai scumpă, aşa că Rockefeller a găsit o portiţă extraordinară pentru a face din ce în ce mai mulţi bani. Iar din acest moment, într-o Americă unde cuvântul de ordine era combustibil – pentru fabrici, transport feroviar, iluminat – drumul către primul miliard de dolari din istorie a fost… istorie.

John D. Rockefeller a cumpărat rafinăria de petrol din zona industrială a Clevelandului, împreună cu vechi parte­neri de afaceri, fraţii Clark şi, mai târziu, cu Samuel Andrews. În vreme ce fratele său Frank lupta în Războiul Civil american, John D. făcea bani angajând rezer­vişti în rafinărie. El a donat bani pentru cauza unionistă, se spune, tocmai pentru a evita să fie recrutat. În 1865, a reuşit un pas “critic” al carie­rei sale: să-i scoată pe fraţii Clark din rafinărie, cumpărându-le procentele din afacere cu 72.500 de dolari.

A avut, împreună cu soţia sa, Laura Celestia “Cettie” Spelman, patru fete şi un băiat. John D. s-a înscris în Partidul Repu-blican şi a fost un suporter al aboliţionismului.

Standard Oil

Rockefeller a aplicat o reţetă simplă pentru a-şi mări afacerea: a împrumutat bani şi i-a investit, a făcut profit şi l-a reinvestit. La puţină vreme după război, Rockefeller a pus bazele Standard Oil, după ce achiziţionase deja mai multe rafinării în Ohio, Pennsylvania şi în statul New York. Standard Oil avea să devină şi unul dintre cei mai mari transportatori de petrol şi kerosen din ţară.

Planul său nu urmărea numai achi­ziţia de rafinării, ci extinderea afacerii, prin crearea unei reţele de transport şi fa-bricarea unor produse pentru mase. Peste 300 de produse pe bază de petrol au fost create de compania sa până în 1870, când Standard Oil rafina 90% din producţia de petrol a Americii.

Pe fondul unor conflicte legate de preţuri cu Pennsylvania Railroad, care asigura la acea vreme transportul petrolului produs de Standard Oil, Rockefeller a început un adevărat război al preţurilor, până ce a pus căile ferate în genunchi şi a obţinut dreptul de a-şi transporta singur petrolul.

Însă politicienii din America au început să se teamă de forţa lui Rockefeller şi l-au acuzat că deţine monopol pe businessul cu petrol. Standard Oil controla aproape în totalitate piaţa de rafinare şi de transport a petrolului, iar Rockefeller a fost acuzat că vinde sub preţul pieţei, că practică tarife diferenţiate şi că beneficiază de reduceri secrete la transport, toate acestea ca să-i deruteze şi să-i îngroa­pe pe cei câţiva competitori rămaşi. “Într-o afacere atât de mare ca a noastră, se pot face lucruri pe care nu le aprobăm, dar pe care le corectăm imediat ce aflăm de ele”, a replicat Rockefeller la acuzaţiile jurnaliştilor şi politicienilor.

La ce cifre ajunsese imperiul său, la finele secolului XIX? La 20.000 de puţuri de extracţie, 6.000 de km de conducte şi  peste 100.000 de angajaţi. Rockefeller a renunţat la visul său de a rafina tot pe­tro­lul din SUA şi a declarat că motivul pentru care o face este pentru că “publicului american nu i-ar fi plăcut” ca el să deţină monopol.

Din 1890, când avea deja 51 de ani, Rockefeller s-a reorientat către extracţia de minereu de fier, împreună cu Andrew Carnegie, dar a continuat să achiziţioneze frenetic câmpuri de petrol în Virginia, Ohio şi Indiana.

20 de ani mai târziu, când John D.  îşi împărţea deja timpul între terenurile de golf şi biroul său din New York, Guvernul american a găsit o portiţă prin care l-a obligat să-şi împartă compania în 34 de alte companii şi să spargă monopolul.

Mutarea s-a dovedit extrem de profitabilă pentru familie: după ce a vândut o parte din acţiuni la bursă, averea personală a crescut la 900 de milioane de dolari.

Treptat, Rockefeller a cedat frâiele afacerii fiului său John D. Jr, care avea să-şi dedice cea mai mare parte a vieţii sale activităţilor filantropice. Multe insti­tuţii, muzee, universităţi îşi leagă nume­le de familia Rockefeller. Între acestea, MOMA – the Museum of Modern Arts din New York, Centrul Rockefeller şi Universitatea Rockefeller.

În 1913, John D. Rockefeller Senior a donat 250 de milioane de dolari la înfiin­ţa­rea Fundaţiei Rockefeller, care avea ca misiune sănătatea publică, educaţia me­di­cală şi artele. O altă fundaţie avea să poarte numele soţiei sale, Laura Spelman.

În total, se consideră că familia Rockefeller ar fi donat 550 de milioane de dolari pentru susţinerea medicinei şi artelor. La moartea lui John D., în 1937, averea sa personală era de 1,5 miliarde de dolari, în condiţiile în care PIB-ul Americii, la acea vreme, era de 94 de miliarde.

Ultimele articole

Articole similare