Pa, pa, Benedict!

Papa Benedict al XVI-lea
Papa Benedict al XVI-lea

Fără îndoială că ştirea-bombă a începutului de an este anunţata demisie a suveranului pontif. Papa Benedict al XVI-lea a şocat întreaga lume, catolică sau nu, în momentul în care a făcut public faptul că va demisiona, la sfârşitul lunii februarie. Sanctitatea Sa (încă îi putem spune aşa – şi poate, după exemplul preşedinţi­lor de stat, adresarea va rămâne valabilă şi după plecarea din Înaltul Scaun) se va adăuga unei liste nu foarte lungi de suverani pontifi care au părăsit funcţia pe alte motive decât decesul.

Primul papă care a abdicat (sau a fost detronat, nu se ştie exact) a fost Marcellinus, în anul 304. L-a urmat Benedict al IX-lea, care, în 1405, a vândut (!) scaunul papal naşului său, Grigore al VI-lea, şi a demisionat. Celestin al V-lea a părăsit Vaticanul, în 1294, la numai cinci luni de la învestire. Grigore al XII-lea, în anul 1415, a “închis”, pentru aproape şase secole, lista papilor demisionari, pe care Benedict al XVI-lea a readus-o acum în actualitate.

Conform unor opinii din multitudinea de ana­-lize publicate în mass-media, vârsta înaintată şi starea sănătăţii actualului suveran pontif sunt doar pretexte neplauzi­bile ale demisiei, odată ce majoritatea papilor au fost aleşi la vârste înaintate. În plus, înconjurat de cardinali, consilieri şi alţi înalţi clerici, conducătorul bisericii catolice are posibilitatea de a găsi sprijin în activitatea sa pastoral-administrativ-politică, astfel încât să-şi poată exercita funcţia, în ciuda anilor adunaţi în “catastif”.

Nu sunt de neglijat nici specu­laţiile referitoare la “scenariul de coşmar al creştinătăţii”, acela al existenţei simultane a doi papi şi a unei biserici catolice divizate. Situaţia, pur ipotetică, ar deveni gravă dacă Benedict, redevenit cardinalul Joseph Ratzinger, ar conti­nua să emită judecăţi de valoare şi după părăsi­rea scaunului pontifical, ceea ce ar putea duce la contradicţii cu deciziile viitorului papă.

În acest context, unii “analişti” (să las ghili­melele, să le şterg?) readuc în discuţie celebra profeţie a sfântului Malachie, conform căreia Benedict al XVI-lea ar fi penultimul dintre suveranii pontifi. Dacă ar fi să dăm crezare acestei profeţii, pontificatul lui Benedict al XVI-lea va fi urmat de cel al unui papă numit Petre Roma­nul, al cărui mandat ar urma să se încheie, nici mai mult, nici mai puţin decât cu… distrugerea Romei. Dar am trecut noi şi de sfârşitul lumii după calendarul mayaş, aşa că eu zic să nu ne înspăimântăm de perspectiva asta cu sfârşitul Romei.

Lăsând profeţiile şi revenind la certitudini, să spunem că, după demisia efectivă a Papei Benedict al XVI-lea, anunţată pentru 28 fe­-­bruarie, va urma un conclav al cardinalilor cu drept de vot (în număr de 117), care vor vota de patru ori pe zi, până la alegerea unui nou suveran potif. El are nevoie de două treimi din numărul total de voturi, iar până la momentul când acest lucru se realizează, cardinalii electori nu părăsesc Capela Sixtină, în care are loc conclavul.

Fiecare tentativă nereuşită de alegere este marcată de fumul negru care iese pe coşul clădirii în care se întruneşte conclavul. În momentul validării ale­ge­rii, pe coşul res­pectiv este eliberat un fum alb, iar de la fereastră se lansează anunţul “Habemus Papam” (avem papă), care are rolul de a anunţa întreaga creştinătate catolică (şi întreaga lume, de altfel) că avem un nou urmaş al Sfântului Petru pe scaunul pontifical.

După alegerea noului papă, ex-pontiful Benedict al XVI-lea se va retrage într-o mănăstire din interiorul Vaticanului, fiind astfel aproape inevitabilă o întâlnire, mai devreme sau mai târziu, cu succesorul său. Această situaţie, care nu a mai avut loc de secole bune, este din nou dătătoare de emoţii şi chiar de speculaţii, pentru că nimeni nu ştie la ce să se aştepte de la un asemenea eveniment.

Şi, ca să încheiem într-o notă patriotică, ne vom exprima un uşor regret că românii nu vor putea contribui la alegerea viitorului suveran pontif, deoarece singurul cardinal greco-catolic român în viaţă, Lucian Mureşan, nu are drept de vot, el fiind în vârstă de peste 80 de ani, limita maximă admisă pentru cardinalii electori.

Adrian Ardelean
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

Ultimele articole

Articole similare