În general, impozitul pe venit nu este o consecinţă automată şi imediată pentru majoritatea rezidenţilor canadieni care vând obiecte sau produse personale, devenite de prisos sau pentru care preţul de vânzare este mai mic decât cel de achiziţie. Totuşi, în cazul în care vindeţi obiecte sau produse prin intermediul site-urilor consacrate de tipul eBay, Kijiji, Craigslist sau chiar în cadrul evenimentelor de genul vente de garage, frecvenţa sau tipul obiectelor vândute pot genera consecinţe fiscale.
În cadrul Codului fiscal canadian există o categorie de produse şi obiecte de ordin personal care, atunci când sunt tranzacţionate, beneficiază de excepţii fiscale.
Categoria este denumită Personal Use Property (PUP) şi cuprinde obiectele de folosinţă personală (mobilă, maşină, ambarcaţiuni, bijuterii, colecţii numismatice, colecţii de timbre, obiecte de artă). Totodată, această categorie include şi casele de vacanţă şi locuinţa reşedinţă personală. Criteriul în bază căruia se determină caracterul comercial sau personal (respectiv impozabil sau nu) al unei tranzacţii este scopul deţinerii şi folosirii obiectelor ce fac obiectul acestor vânzări.
În cazul în care scopul a fost personal, atunci vânzarea nu este impozabilă.
În cele mai multe dintre cazuri, vânzarea unor astfel de obiecte sau produse nu generează venituri impozabile, dat fiind faptul că valoarea lor de vânzare este mai mică decât cea de achiziţie. Totuşi, există şi categorii de bunuri a căror valoare creşte de-a lungul timpului (casele de vacanţă sau locuinţa personală).
Codul fiscal prevede că, atunci când vindem bunuri personale pentru o valoare mai mare decât cea de achiziţie şi când aceasta depăşeşte limita de $1,000, suntem obligaţi să raportăm venitul realizat în declaraţia de impozit pesonală. În schimb, eventualele pierderi generate de vânzare (preţul de vânzare mai mic decât cel de cumpărare) nu sunt deductibile.
Aşa cum menţionam anterior, chiar dacă valoarea de vânzare depăşeşte valoarea de achiziţie, Codul Fiscal prevede o excepţie fiscală pentru suma de $1,000, sumă ce este scutită de impozit. Totuşi, în cazul în care câştigul realizat depăşeşte această sumă, diferenţa este impozabilă. Această excepţie funcţionează după următoarele reguli:
– Dacă costul unui bun personal este mai mic de $1,000, pentru scop fiscal se consideră că acesta a costat $1,000.
– Dacă preţul de vânzare este mai mic de $1,000, pentru scop fiscal se consideră că preţul de vânzare este de $1,000.
O altă excepţie binecunoscută, ce face referire la un bun din categoria “Personal Use Property (PUP)” este excepţia pentru vânzarea locuinţei reşedinţă personală. Tema fiind mult mai amplă, un viitor articol va fi consacrat doar acestui subiect.
Trebuie menţionat, de asemenea, că, în cadrul categoriei de bunuri personale (PUP), o subcategorie cu tratament fiscal diferit este aceea compusă din bunuri precum bijuterii, opere de artă, colecţii numismatice sau de timbre. Elementul important de diferenţiere fiscală este că, spre deosebire de restul bunurilor de uz personal, în cazul în care valoarea de vânzare este mai mică decât valoarea de achiziţie, avem dreptul ca în cadrul declaraţiei de impozit să raportăm pierderile de capital, pe care le putem folosi pentru a reduce un alt eventual venit de capital. Ca urmare, un sfat valoros este acela de a păstra facturile de cumpărare, chiar şi pentru bunurile de uz personal.
Vorbind despre aceeaşi categorie de bunuri şi ţinând cont de prevederile fiscale menţionate anterior, în cazul în care obişnuiţi să cumpăraţi astfel de bunuri perso-nale cu scopul de a le vinde ulterior mai scump, online sau prin intermediul vânzărilor ocazionale (dar frecvente), fiţi pregătiţi pentru posibilitatea ca aceste tranzacţii să fie “descoperite” şi, ulterior, impozitate.
