Patiseria Angelica. O afacere “dulce” pentru toată lumea

Într-o societate atât de eterogenă cum este cea a Montréalului în care trăim, identitatea unei comunităţi etnice este dată nu doar de cele mai marcante persona­lităţi care o compun, dar şi de multitudinea de întreprinderi şi de întreprinzători curajoşi care evoluează în cadrul acelei comunităţi. Ce poate fi mai curajos decât plecarea pe cont propriu într-o afacere, când te afli la mii de kilometri distanţă de ţara în care ai crescut? La inerentele dificultăţi generate de limbă, de cutumele sociale şi culturale, vin să se adauge cele ale mediului de afaceri, neprietenos prin definiţie.

Cine sunt românii care au ales să-şi trăiască imigraţia la cote duble de risc şi de stres şi a căror poveste ar putea să fie un exemplu încurajator pentru ceilalţi? Doi dintre ei sunt Angelica şi Dragoş Lazăr, iar motivul prezenţei lor în această pagină se numeşte Patiseria Angelica. Inaugurăm această nouă rubrică de ziar – Portrete de afaceri româneşti – cu cei doi, nu doar pentru că sediul afacerii lor se află la o aruncătură de băţ de redacţia noastră, ci şi pentru că îi considerăm reprezentativi pentru noua generaţie de întreprinzători români stabiliţi la Montréal. (P.R.)

Prima patiserie/cofetărie românească de la Montréal este o poveste de succes. Poveste pe care proprietarii ei visează să o ducă mai departe, iubindu-şi afacerea aşa cum oricine ar face-o şi visând să o transforme într-un “brand” (cât) mai cunoscut.

Patiseria Angelica, deschisă în 2010 de soţii Dragoş şi Angelica Lazăr (şi am răspuns implicit la întrebarea legată de originea numelui magazinului), îmbină vocaţia de întreprinzător a lui Dragoş cu talentul Angelicăi, fiind deja un loc cunoscut, nu doar pentru români, ci şi pentru montréa­lezii de alte origini.

“Eu provin dintr-o familie cu tradiţie în afaceri, bunicul şi tata fiind sculptori în piatră (tatăl meu a fost chiar singurul întreprinzător privat din Braşov-ul epocii Ceauşescu), iar soţia mea a fost cofetar în cea mai renumită cofetărie din Braşov, având un talent deosebit pentru această meserie – de altfel, a urmat şi cursuri în domeniu. Stabiliţi în Canada în 2005, am demarat în 2008 firma Bhoema (cu h-ul pus special imediat după B, pentru că varianta Bohema era deja înregistrată de altcineva). Soţia făcea prăjituri acasă, pe care le livram clienţilor. În timp, am observat că afacerea are potenţial, aşa că în 2010, după ce am construit o reţea de clienţi, am deschis cofetăria în spaţiul de pe Décarie”, povesteşte Dragoş.

Prăjiturile, făcute cu deosebită pricepere de Angelica, au răspuns dorului românilor pentru gustul de acasă, fapt pentru care afacerea cu cofetăria “a mers” din ce în ce mai bine. Bine, pe lângă talentul culinar al patroanei, a contat şi ambianţa extrem de caldă şi de ospitalieră pe care gazdele o oferă oricărui client care le trece pragul, primit cu un zâmbet şi o vorbă bună. Nu în ultimul rând, a contat disponibilitatea la efort a celor doi proprietari, care muncesc circa 12 ore pe zi (şase zile pe săptămână) la gestionarea afacerii, ajutaţi, mai nou, şi de fiica lor, Cristina. La cei 18 ani ai ei, elevă la Colegiul Dawson, tânăra dă dovadă de reale aptitudini organizatorice şi de putere de muncă, fiind un serios ajutor pentru Dragoş şi Angelica.

[pullquote]Patiseria Angelica, în câteva date:
Anul înfiinţării: 2010
Număr de angajaţi: 5 permanent (până la 10, în perioadele aglomerate)
Adresă: 5331 Boulevard Décarie (colţ cu Isabela)
Montréal, Qc. H3W 3C4
Tel.: 514 482 0555
www.patisserieangelica.ca[/pullquote]

Ingredientele unei reţete a reuşitei

Succese ale magazinului? O gră­madă… La produsele de patiserie merită remarcaţi langoşii – pregătiţi numai vinerea – şi “merdenelele”, care se vând extrem de bine în permanenţă (pentru quebechezi, fără traducere). La produsele de cofetărie excelează savarinele, amandinele şi tortul diplomat, aceste trei prăjituri aflându-se detaşat în fruntea preferinţelor clienţilor. “Mizăm pe ingrediente de foarte bună calitate, astfel ca şi produsele finale să răspun­dă celor mai exigente gusturi, pentru că avem convingerea că atâta timp cât oferim produse de calitate, nu ne vom pierde clienţii”, spune Dragoş, care are cuvinte de apreciere şi pentru cele trei angajate ale firmei, toate românce şi toate foarte pricepute la munca de cofetărie/patiserie. Pe lângă prăjiturile şi produsele de patiserie aflate permanent în ra­fturile cofetăriei, sunt pregătite şi comenzi speciale, fie pentru ocazii familiale (aniversări, zile onomastice), fie pentru sărbători religioase (Crăciun, Paşte etc). “Uneori apar comenzi care sunt noutăţi şi pentru noi, fie ca reţete de creme sau combinaţii de ingrediente, fie ca torturi cu forme mai deose­bite, pentru aniversări şi oca­zii speciale, dar nu refuzăm pe nimeni – de multe ori, învaţăm din mers lucruri noi, care ne sunt utile apoi, la comezile viitoare”. Rezultatul? O continuă adaptare la nevoile clienţilor, care des­chi­de perspectivele unui succes de durată.

Pentru a spori ambi­anţa românească a locului, proprietarii au amenajat şi un spaţiu destinat presei româneşti, precum şi un panou pe care sunt afişate spectacolele şi evenimentele cultural-artistice din comunitate. Ba şi cărţile de la bi­blio­­­teca românească din Montréal şi-au găsit spaţiu în patiserie. Întâi pentru a o ajuta pe “bi­bliotecara” Ioana Badea, dar până la urmă, fără să se fi aşteptat la asta, şi în folosul lor direct. Pentru că oamenii au început să vină cu copiii şi să ia loc la o masă, pentru a le citi acestora poveşti, comandând, bineînţeles, câte o prăjitură şi un suc.

Să mai spunem că printre clienţii magazinului au început, de altfel, să se numere din ce în ce mai mulţi quebechezi, aduşi iniţial de români, iar apoi de vorba purtată pe sistemul “bouche à l’oreille”, datorită produselor de bună calitate.

“Clienţii quebechezi nu ştiu să pronunţe cozonac, dar au învăţat să ceară eastern bread (pâine de Paşte), indife­-rent în ce perioadă a anului ne găsim”, povesteşte Angelica Lazăr. Mai greu a fost, adaugă Dragoş, să-i convingă pe clienţii quebechezi că esenţa de rom folosită la prăjituri nu conţine alcool şi că, în consecinţă, produsele pot fi date copiilor fără probleme.

Bineînţeles că din reţeta succesului nu lipseşte site-ul web al patiseriei (www.patisserieangelica.ca), cu o prezentare grafică extrem de apetisantă a produselor, cu reţete de prăjituri, cu prezentarea evenimentelor pe care magazinul le-a organizat sau la care a luat parte, şi aşa mai departe. Iar dacă suntem la capitolul “evenimente”, să mai spunem că Patiseria Angelica nu ezită să se implice în viaţa comunitară, sponsorizând nu o dată activităţi cultural-artistice sau sportive, organizate de (şi pentru) românii din zona Montréalului.

Una peste alta, la doar trei ani şi ceva de la înfiinţare, Patiseria Angelica reprezintă un “brand” românesc care prinde rădăcini din ce în ce mai puternice pe malul fluviului St-Laurent. Fapt pentru care nu putem decât să ne bucurăm din toată inima şi să le urăm succes în continuare.

Povestind despre faza de început a afa­cerii, Angelica îşi aminteşte că preferinţele clienţilor (adică prietenii lor, prietenii prietenilor lor ş.a.m.d.) se rezumau la tort diplomat, amandine şi savarine.

“Eu le spuneam că ştiu să fac şi altceva, dar majoritatea comandau aceste trei feluri de prăjituri. La început, lucrând acasă, cu ingrediente cumpărate în cantităţi destul de mici, nu pot spune că era o mare afacere, mai ales că aveam şi un alt job, care îmi ocupa o parte din timp. Important a fost însă că aşa ne-am dezvoltat o reţea de clienţi, iar la un moment dat ne-am luat inima în dinţi şi am efectuat saltul de la gătitul acasă la închiriatul spaţiului actual, precum şi la procurarea inventarului necesar. Era obli­- gatoriu, pentru că îmi amintesc că, de un Crăciun, am gătit acasă atâtea prăjituri încât, neavând loc în frigider să le ţinem la rece, am deschis geamurile, transformând apartamentul într-un adevărat «frigider» şi fiind nevoiţi apoi să ne culcăm îmbrăcaţi în haine groase.”

Cu ocazia Paştelui abia înche­iat, Angelica a “salvat” viaţa unui client: “Ne-a sunat vineri după-amiază, ca să comande pască şi cozonac, sarcină trasată din vreme de către soţia lui, dar de care el uitase. Am încercat să-l refuz, deoarece era deja prea târziu şi eram debordaţi de comenzile oricum foarte numeroase, dar a insistat, spunând că, dacă nu rezolvă, îl «omoară nevasta». Până la urmă, am preluat comanda, iar când i-am livrat produsele mi-a mulţumit ca şi cum i-aş fi salvat viaţa cu adevărat”- povesteşte, amuzată patroana patiseriei.

Realitatea este însă că, dincolo de amuzamentul acestei istorioare, sâmbătă, în ajunul Paştelui, Dragoş şi Angelica au închis pati­-seria la ora 8:20 seara, cu mai puţin de patru ore înainte de Înviere. Noroc că locuiesc foarte aproape, aşa că nu le-a luat prea mult timp să ajungă acasă – altfel, îi prindea Paştele pe drum.

Să mai spunem că patiseria a fost vizitată de câteva personalităţi din comunitate sau chiar din România, care sunt acum imorta­lizate în fotografii aflate la loc de cinste pe peretele magazinului. Printre acestea, ca să dăm doar câteva exemple, se numără boxerii Lucian Bute şi Jo Jo Dan, precum şi acto­rii Horaţiu Mălăele, Răzvan Vasilescu, Bebe Cotimanis sau Florin Piersic, a cărui intrare în patiserie i-a lăsat “gură-cască”, la propriu, pe clienţii români aflaţi acolo în acel moment.