Un grup de 40 de canadieni va efectua o inedită excursie “folclorică” în România, în perioada 25 iunie-6 iulie. Dintre aceştia, doar doi sunt de origine română, unul fiind chiar iniţiatorul şi organizatorul acţiunii, Cristian Florescu. Cel de-al doilea este un simplu participant la excursie, un moldovean membru în “clasa” la care Cristian Florescu predă dansuri populare. De fapt, ca să fim fair-play, am putea să numărăm printre români şi o a treia persoană, chiar dacă o cheamă… Sonia Dion.
Este vorba de soţia lui Cristian Florescu, o canadiancă get-beget, care însă s-a îndrăgostit de România plecând de la folclor. Bine, mai întâi s-a îndrăgostit de Cristian, dar asta e altă poveste, pe care o să v-o spunem ceva mai jos. Sonia Dion joacă acum dansuri po-pulare româneşti de parcă s-ar fi născut la poalele Carpaţilor, înţelege aproape tot în limba noastră, pe care o şi vorbeşte întrucâtva (cu un pic de accent, OK, că doar şi noi vorbim franceza cu accent ardelenesc, oltenesc sau moldovenesc) şi apreciază mâncărurile neaoş româneşti.
Un bucureştean, pasionat de dansurile populare
De unde, cum şi când a început povestea? Din Bucureşti, unde Cristian Florescu, deşi născut în capitala României, a fost încă din adolescenţă pasionat de dansurile populare şi membru în diferite ansambluri de profil. În anii ’90, Cristian participă, împreună cu alţi 200 de români, la o selecţie efectuată de un coregraf montrealez pentru trupa “Les Sortilèges”. Urmarea a fost că s-a regăsit printre cei cinci dansatori români aduşi, cu contract de muncă, în Canada. Ajuns la Montréal, o cunoaşte pe Sonia Dion, dansatoare în trupă, de care, nu după multă vreme, se îndrăgosteşte.
În timp, perechea Cristian şi Sonia “se sudează” nu doar în viaţa privată şi pe scenă, ci şi în impresariat artistic, ajungând să conducă o perioadă destinele trupei “Les Sortilèges”, iar mai apoi să plece pe un drum propriu, dar bazat tot pe dansurile populare, respectiv predând cursuri de profil în diverse instituţii, centre comunitare, şcoli etc. Şi nu ne referim aici numai la folclorul românesc, deşi acesta a fost permanent un punct forte al ambilor parteneri. Au rezultat deplasări repetate în ţări de pe toate continentele, coregrafii concepute pentru trupe folclorice din SUA (Salt Lake City, Milwaukee, Stockton, Boston) şi Canada (Edmonton, Regina, Laval), de peste tot rămânând cu amintiri extrem de plăcute.
Vreţi exemple? Căsătoria au oficiat-o la Stockton, la o biserica grecească, dar în faţa unui preot român, a cărui familie era îmbrăcată în costum popular maramureşean. În Japonia au fost întâmpinaţi de câteva zeci de persoane îmbrăcate în costume populare româneşti şi care au interpretat cântece populare româneşti. Şi aşa mai departe. Pentru anul 2013, cei doi au în plan nu mai puţin de 6 călătorii în Europa, iar în 2014 îi aşteaptă destinaţii exotice, ca Brazilia, Japonia, Indonezia şi Bali.
Cei doi dansatori au lansat manuale de dansuri populare şi nu mai puţin de şapte (!) DVD-uri cu lecţii de dans, foarte căutate de cursanţii înscrişi în clasele lor. De asemenea, cei interesaţi pot naviga şi pe site-ul Internet al cuplului româno-canadian, aflat la adresa: www.soniacristian.net
La clacă şi la şezătoare cu canadienii
Mai spre zilele noastre, lui Cristian i-a venit ideea de a duce un grup de turişti canadieni în România, să vadă folclorul “la el acasă”. Este vorba totuşi de turişti mai avizaţi, adică de oameni pasionaţi de folclorul nostru în aşa măsură încât să fie gata să facă o călătorie de multe mii de kilometri, ca să-l vadă acolo unde s-a născut.
Pentru aceasta, Cristian a ales zona Cluj, pentru că, spune el, Ardealul are cel mai frumos şi mai bogat folclor din România. Şi, cum la un festival folcloric din Drummondville, Cristian şi Sonia i-au cunoscut pe soţii Camelia şi Nelu Moţoc, conducătorii unui ansamblu folcloric venit de la Cluj, au pus la punct împreună cu aceştia un program cu totul deosebit pentru sejurul în ţară.
“Nu vom face turism clasic, prin oraşe şi prin magazine. Am pregătit deplasări la ţară, în satele Frata, Şinca Nouă şi Mărişel, unde canadienii vor vedea o şezătoare, vor participa la o clacă, vor vedea ţăranii români (inclusiv dansatorii) în plină activitate, la ei acasă, ceea ce este altceva decât pe scena unui festival, de exemplu. Vom vizita şi Muzeul Etnografic din Cluj, inclusiv secţia în aer liber, cu casele ţărăneşti, iar din circuitele obişnuite am ales doar mănăstirea Brâncoveanu şi castelul Bran. Avem toate motivele să credem că va fi o excursie extrem de reuşită şi suntem gata să o repetăm, dacă oamenii o vor dori. De altfel, trebuie să vă spun că avem deja listă de aşteptare pentru anul viitor”, ne mărturiseşte Cristian Florescu, plin de entuziasm.
Acum, după ce i-am cunoscut pe Cristian şi pe Sonia şi le-am simţit dăruirea pentru folclorul românesc (şi, în plus, pentru că întâmplarea face să-i cunosc şi pe soţii Moţoc de la Cluj, cei care vor aştepta şi ghida grupul de canadieni în excursia lor folclorică prin România), am convingerea că proiectul va avea succes. Şi, preventiv, chiar dacă sună a reclamă, pentru situaţia că, în viitor, vor avea nevoie de (încă) un ghid, eu unul mi-am depus deja candidatura.
Vă rămăsesem datori, de pe la începutul articolului, cu un episod despre care ziceam că o să-l relatăm ceva “mai jos”. Iată-l, povestit cu umor chiar de Sonia Dion: “Când au sosit dansatorii români, ne-au fost prezentaţi celor care făceam parte din ansamblu. Primul gest pe care l-a făcut Cristian, în momentul în care a făcut cunoştinţă cu noi, a fost să sărute mâinile tuturor fetelor din trupa de dans. Eu nu ştiam că acesta este un obicei al românilor şi am crezut că am de-a face cu un Casanova, astfel încât, în mintea mea, nu-i dădeam prea multe şanse. Ulterior, însă, mi-am schimbat părerea, dovadă că suntem împreună de aproape 20 de ani”.
