De nouă ani, fie iarnă (pe 15 ianuarie) fie vară (pe 15 iunie), câţiva români se adună la statuia lui Mihai Eminescu din Montréal, pentru a-i aniversa naşterea sau a-i comemora trecerea la cele veşnice. Numărul celor care participă la eveniment este relativ constant, între 25 şi 30. Ba chiar şi persoanele sunt (cam) aceleaşi. Organizatorul întâlnirii este acelaşi George Filip, iar desfăşurarea evenimentului merge cam pe acelaşi calapod de fiecare dată: o rugăciune sau o scurtă slujbă religioasă, una – două poezii scrise (şi citite) special de George Filip şi, la final, alte câteva poezii (şi/sau romanţe) de Eminescu, recitate/cântate de cei din asistenţă…
Nici anul acesta n-a ieşit în evidenţă, aproape că am fi putut copia unul din articolele de anii trecuţi. Dar vă garantăm că fotografia e de acum. Iar pentru anul viitor, când se vor împlini zece ani (deci o cifra mai rotundă) de la dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu, poate vom avea parte de un eveniment ceva mai deosebit şi de o prezenţă românească mai consistentă. Şanse ar fi, odată cu propunerea preotului Gabriel Alexe de a aduce un pumn de pământ de la mormântul poetului naţional, pentru a-l depune sub soclul statuii din Montréal, tocmai atunci, la împlinirea unui deceniu de existenţă a monumentului.
P.S. Observăm încă un lucru care se repetă de fiecare dată la aceste manifestări, cel puţin în ultimii ani: cele două asociaţii de scriitori români de la Montréal se fac remarcate prin … absenţă.
