Lucia Crăciun. I don’t take no for an answer…

Cine sunt românii care au ales să-şi trăiască imigra­ţia la cote duble de risc şi de stres şi a căror poveste ar putea fi un exemplu încurajator pentru ceilalţi?  În acest număr v-o prezentăm pe Lucia Crăciun, curtier ipotecar. (P. R.)

Dacă tot ne dorim ca anul 2014 să fie mai bogat ca cei dinaintea lui, să-l începem cu cineva care ne poate ajuta să facem rost de bani… Vă aducem, aşadar, în atenţie povestea, de succes, zicem noi, a unui curtier ipotecar un pic mai deosebit care, deşi şi-a găsit această adevărată vocaţie după câteva “tatonări”, şi-a câştigat o reputaţie de specialist în comunitatea românească.

Vom vorbi astăzi despre Lucia Crăciun, curtier ipotecar şi planificator principal, calitate care îi dă dreptul de a coordona o echipă de curtieri şi care presupune o experienţă şi un volum de tranzacţii peste medie. Câteva cifre, ca să vă stârnim interesul: circa 200 de dosare rezolvate anual (ceea ce, raportat la zilele lucrătoare dintr-un an, face aproape unul pe zi), dintre care aproape jumătate sunt clienţi români, mai exact 47%, conform evi­den­ţei stricte ţinute de Lucia, o persoană extrem de ordonată.

Explicaţiile succesului său printre români? Desigur, preferinţa românilor pentru a-şi alege un prestator de servicii cu care să se poată înţelege în limba maternă, dar nu trebuie uitate alte câteva aspecte importante: Lucia are un site web în limba română, în care publică o serie de informaţii foarte utile: www.luciacraciun.com, iar publicitate îşi face în exclusivitate în ziarele de limba română – unde, de altfel, a şi publicat, ani în şir, articole pe teme de specialitate. În condiţiile acestea, aproape că ne vine să întrebăm cum de are şi clienţi de alte etnii. Un posibil răspuns, ceva mai jos, după ce parcurgeţi povestea Luciei Crăciun. Merită!

Emigrarea pentru o viaţă mai bună

Se spune că, înainte de a emigra fizic, emigrezi mai întâi cu mintea, în sensul că, odată ce îţi încolţeşte în cap ideea plecării în căutarea unui trai mai bun, mai devreme sau mai târziu acest lucru se va întâmpla. Cazul Luciei Crăciun confirmă acest lucru, pentru că ea şi soţul ei, Gabriel Purcăruş, ambii absolvenţi de Fizică, au rezistat în România până după alegerile din 1996. Bucuria de după victoria CDR-ului şi a lui Emil Constantinescu s-a stins însă repede, împreună cu “luminiţa de la capătul tunelului”, şi a lăsat locul crudei rea­lităţi.

Cei doi au înţeles atunci că, dacă vrei să îţi meargă bine, nu trebuie să aştepţi schimbarea guvernelor. Gândul de a pleca din ţară a venit aproape de la sine, ajutat şi de faptul că aveau doi copii mici şi doreau să le ofere acestora un viitor mai bun. Până la a ajunge în Canada nu a mai fost decât un pas. Mă rog, doi, pentru că prima apli­caţie a Luciei şi a soţului ei a fost respinsă, deoarece ocupaţia de profesor nu era pe lista de profesii căutate în Canada. Au fost nevoiţi să-şi schimbe serviciul, iar în 1999 Lucia şi Gabriel aterizau la Montréal, cu valize, cu planuri şi vise, asemenea oricăruia dintre noi.

Viaţă nouă, carieră nouă

[pullquote]
LUCIA CRĂCIUN
planificator principal, curtier ipotecar
Les Architectes hypothécaires
514 978 1292
[email protected]
www.luciacraciun.com
[/pullquote]

Urmează etapele aproape obişnuite din viaţa unui emigrant – francizare la COFI şi completarea studiilor. După ce a absolvit un masterat în inginerie chimică la École Polytechnique din Montréal, Lucia a avut un prim job de chimist (unde a descoperit formula unei substanţe absorbante de uleiuri din apele industriale – produs care este astăzi patentat de angajatorul de atunci), apoi o slujbă temporară de asistent universitar.

În 2005, urmează sfatul soţului, devenit între timp agent imobiliar, de a urma şi ea cursurile de specializare în acest domeniu, comune la acea vreme cu cele de curtier ipotecar. Munceşte şase luni ca agent imobiliar, dar nu îşi găseşte locul, după care se decide să treacă la activitatea de curtaj ipotecar. Şi bine face, căci aici îşi găseşte adevărata vocaţie, îmbinând pasiunea de a ajuta oamenii cu aptitudinile conferite de formarea profesio­nală. Însuşindu-şi toate “instrumentele” necesare acestei activităţi, fiind şi o fire extrem de ordonată şi de perseve­-rentă, gata să se lupte pentru clienţii ei până la ultimul strop de şansă, Lucia Crăciun reuşeşte să obţină aprobări pentru clienţi cărora alţi curtieri ipotecari nu le dădeau şanse sau chiar în dosare care fuseseră respinse anterior.

Pentru a reuşi astfel de performanţe e necesar – ne mărturiseşte Lucia – să cunoşti toate regulile şi condiţiile de acordare a creditelor, ca să poţi prezenta fiecare dosar în forma cea mai favorabilă, pentru a obţine aprobarea creditului. Aceasta în condiţiile în care, lucrând pentru o firmă de curtaj ipotecar (Multi-Prêts), Lucia avea de a face cu mai multe bănci, fiecare cu reguli şi condiţii proprii.

Curtier “curtat”

După numai un an de activitate în calitate de curtier al companiei Multi-Prêts, Lucia Crăciun este “curtată” de Banque Laurentienne – aflată atunci în plin proces de înfiinţare al unui departament specializat în finanţare ipotecară. Acceptă oferta şi va lucra în cadrul acestei bănci timp de 7 ani (2006-2013). Deşi s-ar putea crede că a urmat o perioadă mai uşoară, având în vedere că avea să lucreze cu o singură bancă, intervine acum lupta pentru a duce (şi apoi menţine) această bancă în frunte, în competiţia cu celelalte bănci. Luptă la care Lucia Crăciun a luat parte cu suficient succes, dacă avem în vedere recompensele şi premiile primite, printre care şi o excursie în Mexic, pe Riviera Maya. Mărturie pentru reuşita ei profesională stă şi faptul că, timp de patru ani, 2007-2010, a fost prima în topul angajaţilor – deloc puţini, de altfel – departamentului de care vorbeam mai sus, iar în următorii doi ani, 2011 şi 2012, a fost în “top 3”, adică pe podium.

2013 a fost anul unor noi schimbări. Simţind o oarecare plafonare şi “pierdere de teren” în meserie, în iulie 2013 Lucia a părăsit Banque Laurentienne pentru a redeveni curtier agreat, sub baniera companiei Les Architectes hypothécaires. Nu va lăsaţi păcăliţi de termenul architectes, firma nu construieşte case, ci doar vă ajută să le cumpăraţi. Dar, ca să terminăm aşa cum se cuvine capitolul Banque Laurentienne, să-i dăm cuvântul Luciei: “Ce am apreciat acolo a fost autonomia de care am beneficiat. Iar ca urmare a muncii mele, am ajuns un fel de referinţă a instituţiei. De exemplu, pentru a-mi uşura munca, transpusesem un întreg manual de condiţii şi reguli de specia­-litate într-un tabel care ocupa doar o pagină, deci era mult mai uşor de consultat şi utilizat. Ei bine, acel tabel este utilizat de analiştii ipotecari de la Banque Laurentienne şi acum, după plecarea mea din instituţie”.

Lucia Crăciun lucrează acum din nou (şi din plin) ca specialist ipotecar, găsind timp şi pentru a scrie articole informative – în presa comunitară sau pe site-ul propriu – pentru românii care doresc să-şi cumpere casă sau să investească în domeniul imobiliar. De altfel, recunoaşte ea, articolele respective i-au adus şi o serie de clienţi, prin faptul că îi fac numele cunoscut în comunitate.

Atu-uri? Nu refuză dosarele “mici” – cele pentru refinanţări de case, la care suma mică solicitată înseamnă  un câştig foarte mic pentru ea, deşi munca este aceeaşi ca şi la un dosar “mare”. “Orice client trebuie respectat, nu contează câţi bani faci tu”, spune Lucia Crăciun. Nu refuză însă nici dosarele “grele”, cele cu şanse mici de aprobare, fiind dispusă să lupte din toate puterile pentru satisfacţia clientului. “Există curtieri care, în faţa unui eşec, spun: C’est pas grave! Eu prefer formula americană: I don’t take no for an answer…, ne mărturiseşte Lucia Crăciun.

“Am avut odată un caz interesant: o agentă imobiliară care îşi depusese singură la bancă solicitarea de împrumut pentru cumpărarea unei locuinţe. Avea la dispoziţie 10 zile pentru a obţine aprobarea, iar în ziua a 9-a s-a trezit că dosarul i-a fost respins. A venit la mine, disperată, întrebându-mă dacă o pot ajuta. I-am verificat dosarul şi i-am spus că singura şansă era să facă rost, rapid, de o sumă de bani pentru avans, fie de la o rudă apropiată (o donaţie), fie chiar un împrumut, pentru ca, după aprobarea dosarului, să poată eventual obţine şi o remise en argent, pentru a putea rambursa împrumutul. Astfel, odată această condiţie îndeplinită, am redepus dosarul la aceeaşi bancă şi a fost aprobat în mai puţin de 24 de ore. Clienta a reuşit astfel să prezinte vânzătorului aprobarea ipotecară cu doar câteva ore înainte de expirarea termenului”, ne povesteşte Lucia Crăciun unul din cazurile mai deo­sebite din carieră.

Aflaţi încă în România, Lucia Crăciun şi soţul ei, Gabriel Purcăruş, se luptau să construiască un viitor cât de cât frumos pentru copiii lor. Într-o bună seară, ca să-şi dea curaj, cei doi soţi au întocmit un document (angajament, dacă vreţi) în care scria negru pe alb că fiecare din ei va face tot ce poate pentru a schimba în bine destinul familiei. L-au semnat în toamna anului 1997, iar în mai puţin de doi ani erau în Canada.

Acest document, împreună cu un pliant găsit pe stradă din întâmplare – care făcea publicitate unei agenţii de recrutare şi consi­liere pentru emigraţie – i-a făcut să se gândească pentru prima dată la emigrare. Plecarea din ţară, care a necesitat multe eforturi şi schimbări, le-a oferit ocazia împlinirii angajamentului de mai sus, păstrat şi astăzi printre amintirile de valoare ale familiei.