Dacă vă place să vedeţi încă cinci ani o figură mai arogantă decât Adrian Năstase, un mincinos mai mare decât baronul Münchhausen, un protector al corupţilor mai pervers decât Iliescu, un incompetent cum România nu a mai dat de mult la acest nivel, atunci pu-teţi să vă vedeţi de treburi duminică, 16 noiembrie. Meteomedia prevede maxim două grade şi, posibil, o mică ninsoare la Montréal. S-a dat şi startul la sezonul de cadouri.
Dacă vă doriţi altceva, atunci va trebui să ieşiţi din casă, să plătiţi parcarea, să staţi, poate, două ore la coadă la Consulatul României şi să votaţi.
Să nu credeţi în exit-poll-uri. Să vă asumaţi că rudele din România vă vor reproşa votul. Să ignoraţi că unii politicieni vă vor transmite semnale de dragoste, iar alţii săgeţi de ură. Nu sunteţi iubiţi de nimeni. Dacă eraţi, puteaţi vota electronic sau prin corespondenţă. Argumentele că votul nu e suficient de sigur sunt poveşti. La urne votează şi morţii, dar nu s-a gândit nimeni să interzică votul pentru că nu e suficient de sigur.
Nu votaţi pentru politicieni, votaţi pentru a ţine ţara din care aţi plecat orientată spre vestul unde aţi ajuns, votaţi pentru a o ţine pe linia de plutire şi pentru ca generaţiile viitoare să nu mai fie nevoite să plece. Nimeni nu pleacă de bine şi ştim cu toţii că emigrarea este o decizie dureroasă, pe care majoritatea dintre noi am fi preferat să nu fim nevoiţi să o luăm.
Chiar dacă votul vostru nu o să schimbe nimic, chiar dacă ei vor fura mai mult decât puteţi voi vota, votaţi.
În prag de Zi Naţională, la mai puţin de o lună de Timişoara ‘89, votul e cea mai bună dovadă că suntem români.
