Klaus Iohannis are 100 de zile de când este președinte. Mulți s-au repezit la gâtul lui după numai o lună de mandat, cum că este un tablou la Cotroceni, că nu mișcă nimic, că nu vorbește poporului. Atunci am zis că e o prostie să-l ataci pe un om care abia s-a instalat în funcție și care, pe deasupra, nici măcar nu știe să ajungă de la Piața Romană la Universitate pe jos. Adică nu cunoaște în termeni generali politica de la București. Cum ar veni, un destoinic primar de provincie ajuns peste noapte în capul mesei în Capitală. Cu o țară de administrat, nu doar o urbe.
Acum mă întreb dacă n-au avut dreptate cârtitorii. Încerc să înșir secvențe din viața lui Iohannis în noua funcție și ceva declarații cât mai obiectiv posibil. Iohannis a câștigat alegerile pe Facebook, cum se spune, dar culmea este că a continuat să comunice cu poporul tot pe Facebook. Chiar și când lumea aștepta o poziție oficială în privința parlamentărilor care-și protejează hoții (vezi cazul Șova), reacția a venit tot pe rețeaua de socializare. Comunicatele de la Cotroceni sunt rare și concepute într-o limbă de lemn de careși Comitetul Central al defunctului PCR ar fi fost rușinat. Purtătoarea de cuvânt a președintelui, o anume Tatiana Bran, recrutată tot pe Facebook, a reușit să înființeze o cantină la Palat și să schimbe niște perdele.
Ce părea la început o glumă începe să devină obișnuință. Președintele se dă în vânt după ceremonii, iubește covorul roșu, candelabrele și probabil șampania Moet & Chandon. Este omenesc, cui nu-i place viața de boier? La Paris, și-a aruncat haina pe mașină pentru că ofițerii n-au fost pe fază. La București, s-a enervat pentru că au vrut să-i ia haina prea repede. Președintele a plecat în vacanță de Paștele catolic, iar asta este treaba lui personală. Numai că în comunicatul oficial se spunea într-o propoziție că este în vacanță în perioada respectivă și atât. Nu există o lege prin care oamenii trebuie informați unde se duce șeful statului în vacanță sau dacă poartă pijamale noaptea. Dar este o cutumă, urmată mai peste tot în lume, ca poporul să fie informat unde este președintele. Obama merge la el acasă în Hawai și-l vedem la televizor jucând golf. Este important să știi unde este președintele pentru că amănuntul acesta este o formă de respect. În cazul de față, doar presa a descoperit că Iohannis a plecat în Germania și apoi a fost nevoie ca un ziar portughez să dea știrea că șeful statului român a petrecut câteva zile în insula Madeira. Un președinte nu se ascunde pentru că este imposibil. Dar nu înțeleg de ce nu spune de-a dreptul. Nu le dau dreptate celor care-l atacă afirmând că Iohannis preferă să meargă în vacanțe în străinătate pe când Băsescu mergea la munte și la mare în văzul tuturor. Este numai treaba lui.
Ce am văzut până acum sunt doar cancanuri. La urma urmei nimic serios de imputat.
Mult mai consistentă devine însă impresia că nu este prezent și ea provine din lucrurile serioase. Și aici, mă uit la Ponta, dușmanul lui politic. Ponta l-a jignit constant în campanie, a asmuțit câinii să-l devoreze pe tema caselor și copiilor adoptați. După alegeri, Ponta, speriat, s-a gudurat la noul șef al statului și nu-i ieșea din vorbă. Ponta nici nu-i pronunța numele, se referea la el doar cu domnul președinte. Nici gând să atace vreo decizie, nici măcar curajul să atace PNL-ul, partidul președintelui. Până la un moment dat când plagiatorul a început să verifice cât poate întinde coardă. A trecut la atacuri la PNL și văzând că merge, îl numește Iohannis. Hopa, lesa nu este așa de scurtă ! Imediat după alegeri nu și-ar fi permis să-l susțină pe Șova, acum n-a avut nicio ezitare. Ba mai mult, ca să-l umilească pe Băsescu cu reședința, își bate joc și de Iohannis care stă cu bagajele la ușă și nu se poate muta în noua reședința oficială. Ca un coiot care adulmecă aerul, Ponta a simțit că președintelui îi plac ceremoniile și reprezentarea externă. Și-i pune totul la dispoziție. >Lasă-l să plece cât mai mult, eu mă ocup cu țara> pare tactica lui Ponta. Care începe să ocupe din nou ecranele televizoarelor, micșorează TVA-ul la alimente și propune poporului o viață mai dulce. Iohannis este preocupat de provocările externe și pare că vrea să fie un lider regional, cum a visat și profesorul Constantinescu în timp ce toți furau cu hărnicie. Iată, aflăm acum după câteva vizite că România și-a recâștigat prestigiul. Din gura președintelui am auzit asta. Cum ar veni, pe vremea lui Băsescu, nimeni nu ne primea la masă. Declarație lipsită de politețe și chiar de abilitate. Ba mai mult, Iohannis pare că-l are în prim plan pe Băsescu și nu pe Ponta. Nu-i cea mai fericită idee de a-l face pe Băsescu postac la pensie, indiferent de ce prostii ar spune fostul președinte.
Unii spun că Iohannis este calculat și va lovi pe neașteptate și decisiv. Așa să fie, dar impresia mea este că Iohannis pare photoshopat în tabloul de la Cotroceni. Este înalt, impunător, dar parcă nu-i acolo. Nici distinsa sa soție nu pare aievea. Are rochii frumoase și scurte dar nu este în peisaj. Acum vreo două luni, ziceam că, în unele cazuri, cel mai mare pericol pentru oamenii care ajung pe neașteptate sus, în funcții mari, este narcisismul. Atât de sus, încât li se pare că nu mai trebuie să facă nimic, ci doar să se admire. Iohannis ar trebui să-și spună în fiecare zi când se bărbierește că este un om aflat vremelnic într-o funcție. Unde trebuie să fie servitorul oamenilor și nu rege.
P.S.
Personal nu înțeleg hărnicia președintelui care va scoate a doua carte. N-am reușit să citesc mai mult de 20 de pagini din prima pentru că este plictisitoare.
