Grecia. Opțiunea între rău și mai rău

Criza în care se află Grecia este, evident, datorată unui ansamblul de factori dar, mă risc să spun asta, ea este în principal criza unei culturi. O cultură care a încurajat timp de decenii o atitudine relaxată față de muncă, contribuabil și sistemul de taxe. Este o criză a culturii lui merge și așa de care România nu e deloc străină. Este o situație care ar trebuie să îngrijoreze inclusiv Quebecul unde se cheltuie masiv, fără ca guvernele să fie foarte interesate de ce vor face generațiile care vin după.

Este o cultură în care clasa politică este total deconectată de populație iar aceasta din urmă este total neinteresată să sancționeze acest lucru. Politicienii încearcă să profite de electorat, acesta vrea să profite de politicieni pentru același rezultat final: furtul singurei căciuli pe care o au.

Grecia. Așa nu.

În Grecia, politicienii din toate partidele au folosit angajații din sectorul de stat ca pe o masă electorală pentru a ajunge și a rămâne la putere. Abia în 2010, la presiunile creditorilor, guvernul grec a acceptat să crească vârsta de pensionare a funcționarilor publici de la 53 la 67 de ani și să nu le mai acorde acestora cel de-al 13-lea și al 14-lea salariu. Pierderi care au fost compensate pentru funcționari cu o primă anuală de 1.000 de euro. În 2011, salariile din sectorul public erau cu 130% mai mari decât cele din privat.

Sindicatele din funcția publică au fost cele mai vocale față de măsurile de austeritate. La rândul său, fiscul grec a fost o glumă proastă. Fostul ministru grec de finanțe, Evangelos Venizelos, se plângea, în 2011, că doar 25.000 de greci au declarat câștiguri mai mari de 100.000 de euro pe an și doar 160.000 au declarat că fac mai mult de 50.000 de euro pe an.

Să mai adăugăm că intrarea Greciei în zona euro s-a făcut pe baza unor statistici falsificate de statul elen, care a ascuns dezastru din economie.

Trebuie spus (în ciuda criticilor pe care această opinie le va provoca) că prezența puternică a Bisericii Ortodoxe în societate nu a ajutat Grecia. Sfântul Sinod grec a publicat, de exemplu, un comunicat în care a calificat troika europeană drept forță de ocupație străină. Asta în vreme ce europenii pompau 110 miliarde de euro în Grecia. În rest, discursul ortodox e același peste tot în lume: naționalism ieftin și propagandă anti-occidentală. Iar în cazul Greciei, asta face rău.

Premierul actual, Alex Tsipras, se ocupă de imaginea și de scaunul lui, mai puțin de greci. Orice rezultat ar avea problematicul său referendum (despre care Sorin Ioniță spune că este neconstituțional), grecul de rând va avea de ales între rău și mai rău. Cu un șomaj care atinge la nivel național 25%, grecii plătesc azi oalele sparte timp de zeci de ani. Și partea proastă e că multe din oalele sparte erau valoroase.

Nu-i vina lui Tsipras că Grecia e în această situație. Dar e vina lui că a vândut grecilor demagogia lui comunistoidă doar de dragul de a ajunge la putere. Putere cu care, evident, nu știe ce să facă.

Unde stă România în ecuație

Autoritățile din România spun că în cazul în care Grecia ar intra în faliment, implicațiile asupra românilor vor fi minime, în ciuda prezenței importante a capitalului grec în țara noastră.  BNR afirmă că cele patru bănci grecești din România Alpha Bank, Bancpost, Piraeus Bank şi Banca Românească sunt bănci românești cu capital străin. Aceasta înseamnă că banii depuși de români în aceste bănci intră sub incidența Fondului de garantare a depozitelor. Limita pentru o persoană este de 100.000 de euro.

Viorel Anghel
Viorel Anghel
Viorel Anghel, absolvent de Filo­sofie, a început să lucreze în pre­să în 1995, la ziarul Ulti­ma oră şi la agenţiile de pre­să Infomedia şi AR Press (Ro­mânia Liberă). A fondat şi condus, din 1999, mediaTRUST România, una dintre cele mai importante firme de monitorizare a presei din ţară. În Canada, din 2004. Pasionat de webdesign şi ascultător de muzică "made in Canada".

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare