Canada este în campanie electorală pe care o vom trata cu seriozitatea care ne caracterizează. Vă încurajăm să votați candidații români, indiferent de opțiunile dvs. politice. În octombrie, votați românește!
Pe 19 octombrie, canadienii sunt chemați să aleagă 338 de deputați care vor alcătui al 42-lea Parlament federal. Sperăm că urmăriți la televizor și în presă dezbaterile și subiectele.
În această pagină, însă, nu vom discuta nici dacă guvernul conservator va câștiga un nou mandat, minoritar sau majoritar, nici dacă liberalii sau neo-democrații merită sau nu să îi înlocuiască.
Așa cum știți, alegerile în Canada se desfășoară pe sistem britanic. Niciunul din noi nu va avea de ales direct viitorul prim ministru al Canadei. Nu vom avea în față un buletin cu cei trei șefi de partide. Dimpotrivă, fiecare va avea de ales un deputat local. Și tocmai despre asta vrem să vă vorbim acum.
Emigrația românească în Canada a cunoscut o puternică înflorire după 1990 (mulțumim, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Năstase, Băsescu, Ponta etc“ pentru că ne-ați ajutat să ne decidem să plecăm!).
Dar, odată ajunși în patria de adopție, după preocupările normale de început – găsit grădinițe pentru copii, apoi școli bune, universități, găsit un job stabil sau deschisul unei mici afaceri, luat casă și două mașini, petrecut o vacanță pe an în Cuba sau vizitarea părinților în România odată la doi, trei ani – românii s-au mulțumit să stea deoparte în privința implicării mai serioase în societatea care i-a primit.
Fie din timiditate, fie din convingerea moștenită de secole, de la Miorița, de a nu lupta, căci tot baciul ungurean și cel vrâncean vor câștiga, românii au stat în general pe margine să observe și să critice.
A fost probabil o perioadă necesară, de „coacere” a momentului. Căci iată că primele semne ale implicării serioase a românilor în viața politică au început să apără. În Ontario, domnul Cornel Chișu a reușit să devină deputat federal în 2011. În Montreal, după două tentative nereușite, doamna Magda Popeanu a reușit să fie aleasă consilier la Ville de Montreal. Aceste prime exemple au dat curaj mai multor români – ne referim acum strict la regiunea Montreal – să atace pozițiile de pe colina parlamentară din Ottawa, din partea partidelor importante.
Unii au trebuit să se oprească înainte de obținerea nominalizării din partea partidului, dar efortul lor merită apreciat. Iar alții trei sunt acum pe listele electorale și așteaptă votul dumneavoastră: Adriana Dudas, de la Partidul Liberal – candidată în Repentigny, Daniela Chivu și Gabriel Purcarus candidați din partea Partidului Conservator în Dorval-Lachine- Lasalle, respectiv Alfred Pellan (Laval Est).
Dincolo de afinitățile politice pe care le aveți pentru unii sau pentru alții din liderii partidelor federale, sau chiar dacă nu va interesează în general politica, ce-ar fi dacă am face un efort comunitar și i-am susține pe cei trei candidați?
Votând pentru ei, dacă locuim în acele zone, făcând câte o mică donație (în Canada fiecare candidat trebuie să își facă singur rost de banii pentru campanie, deci nu vă închipuiți că ajutați oameni care nu au nevoie), sunând și încurajând prietenii noștri (indiferent de origine etnică) să voteze cu ei sau oferindu-ne voluntari pentru campania lor, vom ajuta fie la victoriile lor imediate, fie mai târziu.
Dar un lucru este cert: comunitatea românească va avea de câștigat.
Gândiți-vă la prestigiul pe care l-am căpăta dacă am avea patru parlamentari români la Ottawa! Am deveni o comunitate de neocolit în luarea deciziilor majore. Și am încuraja, cu siguranță, o și mai mare implicare în viitor.
Așadar, în așteptarea alegerilor federale, puneți-vă întrebarea: „Ce ar fi dacă…?”
P.S. Puteți citi și reacția la acest articol: Înapoi la trib
