O vorbă foarte înțeleaptă sublinia un lucru important pentru fiecare: un om poate avea mai multe țări, dar nu poate avea decât o singură patrie! Pentru noi, cei care trăim departe de România , acest adevăr are o rezonanță specială și mult mai adâncă.
Mărturisesc că, pentru mine, limba română este limba în care simt și gândesc în libertate deplină, este limba în care îmi exprim identitatea și îmi recunosc rădăcinile. Numai în limba română am înțeles, de copil, paginile neasemuit de frumoase scrise de un Decebal, un Ștefan cel Mare și Sfânt, sau de un Constantin Brâncoveanu, dar și comoara de cuvinte ale unui Mihail Eminescu, sau a necuvintelor lui Nichita Stănescu, ori George Enescu.
În casa părinților și bunicilor mei, țărani ortodocși din Transilvania, am aflat că un român poate fi judecat pentru orice, dar niciodată Patria nu poate fi învinovățită, hulită, sau batjocorită.
De-a lungul vremurilor, fiecare generație s-a raportat în felul ei la Patria-Mamă și toate au lăsat brazde și pilde de lumină pentru acest neam românesc. Patria nu este numai pământul acela cutreierat de râuri, de câmpii, dealuri, case și biserici, ci este și locul acela tainic din sufletele noastre, ale românilor.
Eu simt că sunt unul din proprietarii patriei mele și partea mea de proprietate o transmit copiilor, nepoților și strănepoților mei, cu profundă dragoste și credința. Așa cum i-am educat eu, sunt convins că vor avea grijă de această moștenire.
Victor Socaciu, consul general al României la Montreal
