Regele Mihai al României, în vârstă de 94 de ani, a anunțat astăzi că este foarte grav bolnav. Diagnosticul e necruțător: carcinom epidermoid metastazant și leucemie cronică. El a fost deja operat.
„Sunt sigur ca fiica mea, Margareta, Custodele Coroanei, va gasi intelepciunea si forta de a ma reprezenta si de a duce la indeplinire toate actiunile mele publice. Am cerut Consiliului Regal sa-si continue menirea si sa prezinte sfatul sau Custodelui Coroanei”, transmite secretariatul Casei Regale”, se arată într-un comunicat al Casei Regale.
„Fara nicio indoiala, Regele Mihai a jucat un rol decisiv in istoria acestei tari si a Europei. Prins intr-un angrenaj infernal, a reusit sa-si mentina neclintit angajamentul democratic, sa salveze speranta celor care se intrebau daca Romania mai are vreun viitor ca stat independent. A crezut in suveranitatea nationala si in suveranitatea poporului. A fost constrans sa abdice de catre un grup de gangsteri politici sustinuti de armata si politia secreta a imperiului rosu”. – Vladimir Tismaneanu – contributors.ro
Vladimir Tismaneanu are dreptate când vorbește, în rândurile de mai sus despre importanța Regelui Mihai. Decenii, pentru românii aflați sub comunism, Regele continua să rămână un martor al unor timpuri normale și un reper moral.
După căderea comunismului, Regele a continuat să fie o speranță. Ultimii ani însă au adus cu ei și reproșurile că Regele Mihai ar fi abdicat tocmai de la această conduită morală.
Este cert că monarhiile azi nu mai sunt ce au fost odată. Prezența în interiorul lor a unor oamenii din afara sistemului monarhic este o realitate. Iar Casa Regală a României nu face excepție, princepele Radu Duda având o influență pe care majoritatea o consideră nefastă.
Cel mai mare eșec al Regelui după 1990 este incapacitatea sa de a-și asigura un succesor demn, care să poată prin cuvântul lui să însemne ceva. Cu principesa Margareta și Radu Duda, Casa Regală este lipsită de vlagă, o umbră a ceea ce ar fi trebuit și ar fi putut să fie.
