Vara lui ’57, un târgușor bine ascuns între cetini de brad, la răscruce de ape, pe care locuitorii cei de demult l-au numit Vatra Dornei. În fața biroului încărcat de dosare al tovarășului de la cadre, un tânăr procuror, ce-și ascundea miopia în spatele ochelarilor de bagă, urmărea cu sfială stiloul aurit cu care tovarsul învârtea roata telefonului.
După un timp, când receptorul a revenit în furca mare de ebonită, se auzi voceaa hârșâită a funcționarului.
-Deci ai fost repartizat la noi.
-Da să trăiți, după cum vedeți în dosarul meu…
-Lasă, măi, dosarul, de asta o să mă ocup eu, mai bine zi-mi ce studii zici că ai ?
-Păi am dreptul…
-Dreptul zici, cu asta m-ai dat gata. Poate că încă n-ai aflat tovarășele, da-n țara noastră toată lumea are dreptu. Mai bine zi, liceul, liceu-l ai ?
Acum mai bine de douăzeci de ani, când cu mâna pe inimă am jurat credință reginei și statului canadian, pe lângă cartea de cetățean am primit și o copie a cea ce pe limba lui Molliere se numește La Charte des droits et libertés. Atunci m-am gândit câtă dreptate avea bunica când spunea: „Apăi după cum văd că mieri lumia, pi vriemia ta o să avieți tăți numa driepturi și nicidicum obligații. Numa di-ți ști ci să faciți cu ieli, că di nu n-ări să mai hie nimi cu săpa, tăți o să îmblăți numa cu driepturili prinse-n chiept și cu papucii rupți”.
Dar să revenim la drepturi și poate nu ar fi rău să numesc măcar câteva dintre ele. Avem dreptul să ne spunem liberi părerea, fără a fi trimiși la construit canale, avem dreptul să trăim la nivelul efortului și priceperii fiecăruia, fără a face uz de un carnet roșu de partid. Dar mai ales avem dreptul să ne ocupăm de viitorul copiilor noștri. Iar cum reușita lor în viață trece în mod obligatoriu prin școli, primul pas înseamnă să prevedeți o rezervă financiară pentru atunci când studiile vor costă din ce în ce mai scump.
Pentru că vedeți dumneavostră, în Canada toată lumea are dreptul să urmeze școlile pe care le dorește. Doar că pe lângă minte, mai trebuie să-l țină și cureaua, deoarece pe măsură ce crește nivelul școlii, cresc și cheltuielile. Pentru ca tinerii absolvenți să nu înceapă viața cu datorii, guvernul federal a dat dreptul de ani buni tuturor rezidenților canadieni să economisească sume importante, pentru susținerea financiară a studenților ce ajung la studii post secundare, fie școli de meseri, colegii sau univesități. Dar cum dreptul nu e de ajuns, au adăugat și o subvenție destinată studentului ce reprezintă douăzeci de procente sau chiar mai mult, în funcție de venituri, plus anumite bonusuri anuale.
De câțiva ani, ca să nu se lase mai prejos s-a hotărât și guvernul provincial să adauge zece procente la ce dă federalul. De exemplu, dacă o să începeți un asemenea program pentru un nou născut, în primii șaptesprezece ani de viață, cât va benefia de aceste subvenții guvernamentale, valoarea totală a beneficiilor acumulate pentru școală poate fi de multe ori mai mare decât a sumelor depuse de dvs.
Programele pot diferi de la o instituție financiară la alta dar, pentru a vedea care e mai avantajos în situația dumneavoastră, e preferabil să stați de vorbă cu un consilier financiar.
Deci tot ce trebuie să faceți e să aveți curajul să porniți un asemena plan de economii, chiar din anul nașterii copilului. Cât despre drept, îl aveți deja.
Eu vă doresc o primăvară frumoasă.
