Ducu Bertzi este un artist iubit de românii de toate vârstele. Recent, solistul Ducu Bertzi i-a desfătat pe românii din Montreal într-un concert organizat de Asociația Rocade. Am profitat de ocazie să mai stăm de vorbă cu el.
Aș vrea, pentru început, să stăm de vorbă cu omul Ducu Bertzi, cu maramureșeanul Ducu Bertzi. Ce mai faceți, deci?
Mă bucur că sunt din nou la Montreal și mă întâlnesc cu comunitatea românească de aici. Fac bine.Că tot ați pomenit de Maramureș, tocmai am fost, de Florii, acasă în Maramureș (mama mea e Florica). Am fost o săptămână și era superb Maramureșul. Era tot înverzit, înflorit exact așa cum trebuie de Florii.
Ce mai face Maramureșul?
Ce să facă Maramureșul? Arată bine, în general. Oamenii sunt harnici ca întotdeauna, așa cum îi știți în Maramureș. Mulți dintre ei lucrează prin Europa, unde câștigă destul de bine, și acuma veneau și ei acasă, pentru sărbătorile de Paști. A rămas în continuiare aceeași zonă frumoasă, care păstrează tradițiile.
Mergem de la mic la mare: ce mai face România?
România încearcă să meargă înainte în toată nebunia asta. E o nebunie și la nivel european, pe care o știți cu toții, datorită a ceea ce se întîmplă în zona Orientului Mijlociu. Românii sunt îngrijorați de acest aflux de emigranți (care la noi nu a venit).
În rest, eu spun că e bine ce se întâmplă acum. Evident, e loc și de mai bine. Cred că, din păcate, încă nu ne-am găsit conducătorii pe care neamul nostru îi merită.
Să trecem acum la artistul Ducu Bertzi. Ce mai face folkistul din dvs.?
De un de zile, mi-am mărit formula. Cânt într-o formulă de patru intitulată Ducu Bertzi & Friend (vioară, clape și încă o chitară).În formula asta s-a închegat un concept de spectacol care îmi place foarte mult. Am avut mai multe concerte și, când mă întorc, voi avea concerte la București și în zona Timișoara. Merg bine pe partea muzicii folk.
Apropos de muzica folk, cum mai este aceasta în România?
Slavă domnului, după atâția ani suntem încă în prim plan și mă bucur și pentru mine și pentru colegii mei, pentru că lumea vine la concertele noastre, sălile sunt pline și asta e bine.
Și muzica românească, în general, ce mai face?
Dacă aș face referire la ce se scrie acuma, toți care scriu azi muzică încearcă să meargă pe sound-urile care se folosesc în lumea întreagă. Ceea ce nu e rău. Sunt câțiva soliști foarte buni care s-au lansat în ultimii ani și care au o prezență foarte bună pe scenă, ceea ce pentru muzica românească e bine.
Pentru cei care nu cunosc toate detaliile carierei dvs. artistice: cum ați ajuns să vă întâlniți cu chitara și să faceți muzică și ce ați fi făcut dacă nu ați fi avut această întâlnire?
Păi înainte de chitară a fost vioara. Am studiat vioară timp de șapte ani dar mi-am dorit apoi să cânt la chitară. Am învățat cu un profesor, apoi am învățat singur și mi-am făcut o mică trupă. M-am apucat apoi de muzică folk pentru că îmi plăcea combinația aceasta de muzică și versuri ale poeților celebri.
Nu știu. Cred că a fost un noroc să mă întâlnesc cu chitara și să ma împrietenesc cu ea.
Muzica folk e un gen mai special. Cât este de greu să rămâi autentic în ceea ce faci? Vede publicul asta? Apreciază?
Da, publicul de muzică folk este unul pregătit din acest punct de vedere. E foarte atent la mesajul pe care-l transmiți și din acest motiv am căutat întotdeauna să transmit un mesaj veridic, un mesaj în care eu să mă regăsesc și să indentific.
Publicul a reținut asta și e foarte bine fiindcă înțelege exact care e mesajul meu și ce vreau să spun prin cântecele mele.
Știu că aveți o familie minunată. Cât de importantă este familia în viața unui artist?
Familia e foarte importantă cu toate că de-a lungul anilor, mai ales când erau copiii mici, pot să spun că chiar îmi pare rău că nu am putu fi tot timpul lângă ei. Dar aceasta este viața de artist, ești mult timp pe drumuri, nu neapărat cu familia.
Dar știind că ai acasă o familie, asta îți dă un echilibru în plus care-ți este necesar.
Cum este să cânți românilor care sunt departe de tara?
Spectacolele din comunitățile românești, cu cât sunt mai îndepărtate de țară, cu atâta sunt mai încărcate de emoție. Se crează o stare emoțională foarte, foarte faină în sală și îmi place foarte mult asta.
Văd pe chipurile oamenilor că sunt bucuroși, sunt fericiți că le aduc un pic de România, un pic de acasă.
Este publicul din Montreal mai deosebit decât cel din alte părți?
În primul rând e un public elevat. Am remarcat asta de fiecare dată când am venit aici. Datorită generațiilor de tineri care au venit aici în ultimii 15 ani.
Fac o comparație între publicul pe care l-am găsit aici în 2002, când am venit prima dată la Montreal, și publicul pe care l-am găsit în ultimii ani.S-a schimbat mult în bine. De aceea îmi face mare, mare plăcere să vin și să cânt românilor din Montreal.
