Ce trebuie să învățăm din cazul familiei Bodnariu

Cazul familiei Bodnariu, ai căror copii au fost luați o perioadă îndelungată de către serviciul de protecția copilului din Norvegia, a adus în atenția opiniei publice faptul că un părinte nu este de capul său și ca Protecția Copilului poate interveni în forță.

Românii care au decis să traiscă în Occident au aflat destul de repede că violența conjugală și cea împotriva copiilor nu sunt tolerate.

Cazul Bodnariu nu a șocat prin faptul că un serviciu de protecția copilului ia dintr-o familie copii care sunt abuzați. Ceea ce a șocat a fost că, în acest caz, Protecția Copilului nu a putut demonstra un motiv rezonabil pentru acțiunea lor. Cel puțin nu oficial. Pentru că nimeni nu știe exact cum arată dosarul în acest caz.

Majoritatea părinților au probleme în a cuantifica la fel violența. O palmă ușoară la fund, dată o dată la șase luni este un lucru regretabil. Dar poate fi ea pusă pe același nivel cu bătăi administrate unui copil zilnic? Orice părinte strigă din când în când la un copil. Dar sunt și părinții care urlă și își abuzează copii verbal în fiecare zi. O linie de demarcație între aceste comportamente și între mijloacele de interevenție ale statului trebuie să existe.

Legislația diferă de la o țară la alta. Uneori și de la o provincie la alta.

„Cazul Bodnariu este celebru. Dar am văzut, în experiența mea, multe cazuri similare și în Canada”, spune avocata Călina Jurju Bala. „Spre norocul unora, am reușit să intervin la timp și să evit tragedii familiale. Alte cazuri de părinți români au apelat prea târziu la serviciile unui avocat”, mai spune avocata Jurju Bala.

Ea susține că nu este vorba de a întoarce o decizie a Protecției Copilului în cazuri evidente de abuz, în care viața sau dezvoltarea normală a copiilor este pusă în pericol de părinți violenți, alcoolici sau care sunt sub imperiul drogurilor. Dar acestea nu sunt singurele cazuri în care protecția copilului intervine în Canada. Legea permite acesteia să intervină pentru motive care pot fi interepretabile.

„Problema românilor din Canada și din diaspora în general este că au nevoie de mai mulți avocați cunoscători ai limbii și tradițiilor românești, avocați care să le poată susține cauza în instanță și care să poată explica autorităților străine obiceiurile, tradițiile și stilul de viață românesc integrând aceste explicații în limbajul legilor și procedurilor din fiecare țară.

Munca acestor avocați ar fi facilitată dacă statul român și-ar crea o politică clară pentru astfel de situații. Aceast politică ar trebui să conducă la intervenția autorităților românești înainte ca decizii judecătorești sau administrative să fie luate.

Potrivit lui Me. Călina Jurju Bala, intervențiile lui Titus Corlățean sau Ben-Odi Ardelean în cazul Bodnariu au fost strict electorale. În plus, ele puneau în discuție o decizie judecătorească deja dată și nu au fost făcute cu respectarea legilor din țara respectivă.

Statul român ar trebui să aibă o politică care să favorizeze familia lărgită a unui copil preluat de Protecția copilului dintr-o terță țară.

Acesta ar trebui dat spre încredințare, dacă este posibil, familiei lărgite care se află pe teritoriul României. Această măsură ar fi în sprijinul copilului care-și poate conserva astfel identitatea și cultura română, lucruri pe care le va pierde dacă va fi dat spre încredințare unei familii străine.

Un instrument util pentru avocații care reprezintă familii de români în procese în care este implicată Protecția copilului ar fi, susține Me Călina Jurju Bala, crearea pe lângă ambasadele României a unor liste de specialiști români în diverse domenii (avocați, psihologi, etnologi, preoți, intervenanți sociali etc) care ar putea oferi instanțelor, la cererea acestora, un punct de vedere competent în ceea ce privește elementele de identitate etnică, culturală, lingvistică și religioasă pentru fiecare caz în parte.

Aceasta ar fi în acord cu Constituția României care prevede la art. 7 că „statul român are îndatorirea de a interveni pentru apărarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor aflați în afara țării, cu respectarea legislației statului în care trăiesc”.

Costurile pentru statul român ar fi minime, dar beneficiile ar fi uriașe, în special pentru familiile de români care trăiesc drame inimaginabile, mai spune Călina Jurju Bala.

Avocata de origine română din Montreal a trimis sugestiile sale autorităților românești de resort, dar răspunsurile se lasă așteptate. Asta în ciuda declarațiilor dulci făcute diasporei de la București.

P. R.
P. R.
Articolele semnate cu P.R. provin de la agențiile de presă cu care lucrăm sau din surse publice.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare