Gânduri pentru mâine

Suntem tineri, ne facem planuri peste planuri și nu avem timp să ne gândim că ni se poate întâmpla ceva rău. Dar poate ar fi bine să ne facm timp.

Ia zi coană mare o poveste din alea de demult, coana Marița te-a pârât că povestești frumos, se amestecă în vorbă Fanică, oaspetele lui tata, venit tocmai de la capitală.

Mătali, dragă domnule, oi hi învățat cu câți cocoani mari di pi undi vi, da pi mini să nu mă strâgi așe c-o râdi și curcili di mini. Pi mini lumia-n sat mă știi di lelia Iliana, așie că fă ghini și nu mă-ngâna.

Amu dacă vrai poviești, poftiești și ti du la baba Savieta din capătul ulițăi, că poati nu li-o dat pi tati.

Cum tot eram cel mai mic din casă, mă țineam strâns de șorțul bunicii și încercam să deslușesc sensul vorbelor celor mari.

Ei nu te supăra lelie Iliana, pă la noi la București, așa le spunem la bătrâne.

A hi păcatili mieli, poati că pi la dumniavoastră acolo la oraș or hi tăți bătrâni, da pi la noi di aiștia nu prea aviem. Ia numa pi ici pi colo ceva babi și vreo doi moșniegi. Di bătrân ăi numa calu di la căruța primăriei, că o prins vo cinci primari di când rumigă la ușa lor.

Da pientru că ai vinit la noi în casă și ți arăți om cuminti, iacă că am să-ți spun mai ghini o ghicitoari, că poviești auzi și sângur tată ziua la difuzor.

Cini fugii ci-al mai tari și n-ari diloc chicioari, n-ari burtă, n-ari cap, da în-trânsu tăți-ncap?

Privirile celor din jur și zâmbetul ascuns al bunicii îmi spuneau că răspunsul nu era chiar așa simplu.

Asta-i ușor, se încumetă Fănică, e trenul.

Să viedi că vi di la oraș, pi acolo avieți di tati și trienuri și mașini, da noi aicia sub păduri, stăm cu gândurili noastri di când să știe lumia lume. Da să ști că nici n-apuci mătali să grăiești diespri trien, că gândurili mieli s-or și întors di pisti mări undi am dus o fată.

Dacă despre iuțeala gândului s-a mai scris de multe ori, azi aș dori să va vorbesc despre forța unui gând.

Dacă e să ne referim doar la produsele tehnologiei care ne umplu tot mai mult spațiul vital, produse ce ar fi trebuit să ne simplifice viață și care de fapt ne-o încâlcește și mai tare, uităm că toate acestea au fost mai întâi în gândurile unor oameni.

Când doi tineri se plac și vor să-și ducă viața împreună, mai întâi și mai întâi se gândesc cum va fi, unde vor locui, vor avea copii și încă multe altele, iar gândurile lor se vor înlănțui ușor unul după altul. În acele momente gândurile că într-o bună zi vor fi bolnavi sau că vor muri nu sunt de actualitate.
Dar cu toate astea viața ne rezervă de multe ori surprize neplăcute, surprize care destramă multe din gândurile de început.

Dacă tot nu putem evita necazul, durerea, când cel drag e în suferință, putem măcar să evităm lipsă banilor în momentele în care avem cel mai mult nevoie de ei. Nu e nici un secret că banii nu aduc fericirea, doar că, atunci când un tratament ce ne poate salva de o boală urâtă ne costă ochii din cap, contează mult mai mult să-i ai decât să rămână doar durerea neputinței.

Soluții sunt și se pot adapta la venitul fiecăruia, secretul e doar să vă gândiți să stați de vorbă cu un specialist în asemenea protecții financiare.

Eu vă doresc o toamnă frumoasă.

Petru Cotnareanu
Petru Cotnareanu
Petru Cotnăreanu este născut în dulcea Bucovină, sub poale de Rarău, trecut prin informatica preistorică şi prin ceva şcoli din Québec. În prezent sfătuitor auto­rizat pentru banii altora (de banii lui se ocupă soţia). Iubeşte lucrurile simple şi cinstite şi ia în glumă o artă tare grea, cum e cea a scrisului.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare