Născuți aici sau născuți în România și crescuți în Canada, tinerii români încep să-și pună întrebări asupra indentității lor. Și o vizită înapoi în țară, la un festival de muzică redeschide discuția.
Că şi româncă stabilită în Canada de la 10 ani, am avut parte de mai multe şocuri culturale încă de la o vârstă fragedă. Mă consider însă norocoasă pentru că, după părerea mea, sunt un magnet de bunătate şi o respingătoare hotărâtă a negativităţii. Am reuşit totuşi să culeg cele mai interesante părţi ale celor două culturi în care am crescut.
Mi-ar plăcea să deschid un subiect tabu, discutat de nenumărate rânduri în jurul cinei cu familia, la un pahar de vin între fete, la o bere între băieţi. Nu cred că există sfârşit sau concluzie la astfel de conversaţie, însă voi încerca să mă exprim cât de deschis şi onest pot eu.
Deseori observ că eu și fratele meu de 17 ani nu putem rămâne indiferenţi când vine vorba de identitatea noastră. Identitate pentru care suntem criticaţi. Identitate pentru care suntem admiraţi. Noi, oameni plecaţi din ţara fără voia noastră şi ajunşi aici la 5, 10, sau 16 ani, pe vremea când încă eram copii… cine suntem?
În luna august a acestui an, am fost în România, la Untold. Pentru cei ce nu cunosc, Untold este un festival organizat în Cluj care se extinde pe patru zile şi care cuprinde mai multe genuri de muzică, la care au participat peste 300.000 de oameni vara aceasta, dintre care 30.000 de străini. Untold a câştigat premiul „Best Major European Festival” la European Festival Awards 2015, an în care se afla la prima sa ediţie. Printre marii DJ ai acestei planete, care au milioane de fani peste tot în lume, produc anual venituri care depăşesc milioanele de dolari, şi care nu doar au fost prezenţi pe marea scenă Cluj Arena (capacitate de 40 000 de oameni!), dar care au şi lăudat România şi publicul român pe conturile lor de reţele sociale, se află: Armîn van Buren, Tiesto, Martin Garrix, Dimitri Vegas & Like Mike, Hardwell, W&W, Fedde LeGrand şi Afrojack. Cei mai buni cinci DJ din lume au urcat pe scenă Untold.
„De ce sare fata asta de la un subiect la altul?”
Vă spun de ce: pentru că împreună cu șase dintre prietenii mei născuţi în România, dar stabiliţi la Montreal, ne-am prezentat la Untold cu drapelul canadian. I-am fluturat lui Armin Van Buuren frunza de arţar în faţă. Însă mai important decât atât, am fluturat drapelul unei ţări occidentale, civilizate, deschise, puternice şi paşnice în faţă tuturor celor 39.000 şi ceva de români. Şi ştiţi ce? M-am simţit mândră. De ce?
Pentru că precum în Canada îmi afişez cu mândrie cultura românească, la fel şi cultura canadiană merită exprimată de fiecare data când traversez oceanul spre România. În mine există o balanţă între două lumi total diferite şi nu este cu lipsă de modestie atunci când prefer să arăt aceste două laturi ale mele. Ele fac, în egală măsură, parte din mine, şi nu are rost să mă mint că una este mai puternică decât cealaltă: coexistă şi au creat caracterul şi persoana care sunt astăzi.
Pentru că o canadiancă a venit tocmai din ţara ei de adopție pentru a putea participa la un eveniment care, după părerea mea, a fost o reuşită enormă, tocmai în România! Ea, şi alţi aproximativ 29.999 de străini.
De ce m-am simţit mândră să flutur drapelul canadian în faţa tuturor românilor? Pentru că România are potenţial şi străinii recunosc asta din ce în ce mai mult, iar dacă eu pot ajută cu propagarea acestui mesaj, este datoria mea de cetăţean a ambelor ţări, să o fac.
De multe ori ne plângem că România se duce de râpă, însă nu ne dăm seamă că şi cele mai mici acţiuni sunt un pas înainte.
Noua generaţie are cheia eliberării României şi am impresia că nu le este frică să o folosească. Sunt tineri educaţi, care au acces la informaţii şi nu vor ezita să le folosească spre binele comun. Sunt oameni mult mai deschişi decât generaţiile trecute, care ştiu să menţină un echilibru perfect între capitalism şi socialism; între religie şi logică; între Occident şi Orient. Sunt tineri ca şi mine, care nu fac parte nici din povestea lui Ceauşescu, dar nici din cea a visului american. Ei fac parte din România actuală, cea frumoasă şi care într-un sfârşit, va renaşte din propria-i cenuşă.
Aşa că, mamă şi tată, înainte să ne mai criticaţi că suntem „prea” canadieni, înainte să fiţi dezamăgiţi că aţi muncit atât de mult să ne păstrăm cultura şi tradiţiile româneşti iar că noi suntem dezinteresaţi, înainte să vă speriaţi că nepoţii voştri nu o să vă mai vorbească limba, învăţaţi, vă rugăm, să apreciaţi micile gesturi pe care le facem către ţara noastră maternă.
Bucurați-vă că încă mâncăm, gândim, vorbim, iubim românește.
Felicitați-ne că reușim să combinăm cu suplețe independența și oportunitățile oferite de Canada, cu ceea ce am învățat de la voi, care vreți, nu vreți, ați crescut într-o perioadă politică dură, care v-a lăsat marcați.
Învățați să aveți răbdare cu adolescenții rebeli, și nu dați vina pe sistem pentru că asta-i mult prea ușor.
Respirați adânc și încercați să vedeți partea bună a lucrurilor, pentru că totul va fi bine.
Ne-ați crescut cu cele mai frumoase valori care există în lumea asta: valorile românești. Acum lăsați-ne spațiul necesar pentru a ne putea adapta climei și aerului canadian, și a putea zbură deasupra tărâmului pe care voi ni l-ați ales.
