Saptamana trecuta, o stire pornita din Canada a facut turul lumii: un analfabet a fost numit senator.
Este vorba despre Jacques Demers, fost antrenor de glorie al Canadiens de Montréal, actual comentator sportiv la RDS, numit senator de catre premierul Stephen Harper.
Dincolo de senzationalul titlurilor care au inundat agentiile de presa, care aminteau totusi ca Demers este fluent in doua limbi, franceza si engleza, povestea lui Jacques Demers e fascinanta si merita sa fie spusa.
Premierul Stephen Harper a numit, la sfarsitul lui august, mai multi senatori. Jacques Demers este cel mai celebru dintre ei. Nascut in 1944 la Montréal, Demers a devenit, dintr-un tip care-si castiga viata livrand Coca-Cola, unul dintre cei mai mari antrenori de hochei din istoria Montréalului. El a reusit, in sezonul 1992-1993, sa castige cu Candiens trofeul suprem, Cupa Stanley. Este de altfel ultima cupa castigata de cea mai veche echipa de hochei din NHL.
Demers a reusit in viata, desi totul i-a fost impotriva. Tatal lui era alcoolic si violent. Dupa moartea mamei, pe cand el avea 17 ani, este nevoit sa-si intretina familia. In 2005, apare autobiografia sa, scrisa de ziaristul Mario Leclerc: En toutes lettres. Si, odata cu ea, marturisirea pe care a vrut s-o faca toata viata si n-a putut: Demers este analfabet functional. Aceasta inseamna ca, desi poate citi, persoana aflata intr-o astfel de situatie are dificultati in a intelege textul sau frazele mai lungi. In urma dezvaluirii, contrar asteptarilor sale, un val de simpatie populara il loveste pe Demers, care incepe sa se implice activ in campaniile duse in scolile din Québec impotriva analfabetismului si a abandonului scolar.
Povestea analfabetismului lui Demers isi are originile in relatia pe care acesta a avut-o cu tatal sau. Intr-un interviu exceptional, difuzat de mai multe ori de Télé-Québec in cadrul emisiunii Les Franc-tireurs, Jacques Demers povesteste despre bataile pe care le incasa de la tatal sau, despre cum acesta isi batea sotia pana noaptea tarziu, lasandu-si fiul prada fricii si cosmarurilor pana dimineata. Scoala nu era locul unde se ducea sa invete, ci locul unde se odihnea, adormind cu capul pe banca, pregatit pentru inca o noapte alba. Erau vremuri fara protectia copilului de astazi si fara atentia acordata azi femeilor abuzate. Tatal nu contenea sa-i spuna fiului ca este un incapabil si ca nu va face nimic in viata.
Analfabetismul lui Demers nu a fost observat pe parcursul a doua mariaje (abia a treia sotie a aflat adevarul), si nici din 1979 (de la debutul sau in LNH) pana in 1999 (cand si-a incheiat cariera la Tampa Bay). 20 de ani in care a citit si semnat contracte, a dat interviuri fara ca nimeni sa banuiasca ceva.
In Senat
Senatul Canadian este compus din 105 membri. Particularitatea lui este ca senatorii nu sunt alesi, asa cum se intampla mai peste tot in lume, ci sunt numiti de guvernatorul general, la propunerea premierului. Pentru Senat, Canada este impartita in patru regiuni (Vest, Ontario, Québec si Maritim), fiecare cu 24 de locuri. Trei locuri revin teritoriilor, iar sase provinciei Terre Neuve si Labrador, care a capatat statut de provincie mai tarziu, in 1949. Senatorii pot ramane in functie pana la 75 de ani.
Cu toate ca este camera superioara, puterile Senatului sunt mai mici decat cele ale Camerei Comunelor. Senatul canadian, creat in 1867, reproduce modelul britanic al Camerei Lorzilor. El trebuia sa regrupeze elita sociala si economica a Canadei. Lucrurile s-au schimbat insa fata de intentiile originale. Premierii au fost acuzati, mai ales in perioada recenta, ca promoveaza oameni in Senat ca recompensa pentru finantarile acordate propriilor partide sau pentru alte servicii de natura politica. Pretul recompensei: prestigiu si un salariu de 122.700$ pe an (in 2006).
Se tot vorbeste de o reforma a senatului, care sa conduca la alegerea senatorilor de catre populatie. Dar nimeni nu pare dispus sa miste lucrurile in aceasta directie. Pana si premierul Harper, care i-a criticat pe liberali pentru numiri partizane, a facut, prin recentele numiri, acelasi lucru. Cel mai radical in reformarea Senatului este Jack Layton de la NPD, care vrea desfiintarea acestuia.
Analfabetii lor si ai nostri
Au si ei falitii lor, ar zice romanul care traieste la Montréal. Ce, ziarele noastre nu sunt pline de greselile gramaticale ale unor Vanghelie sau Becali? Problema Romaniei este ca exista impostura pana si in lipsa de educatie.
Ii putem compara pe Becali si Vanghelie, doua persoane a caror ascensiune nu si-o poate explica nimeni, cu Jacques Demers, un tip care a tras din greu si a facut cariera si avere intr-o meserie dura, fara sa primeasca pomeni de la nimeni? Putem compara un tip modest, care bate scolile incercand sa le spuna copiilor ca educatia e importanta, desi el nu a beneficiat de ea, cu unii care-i privesc pe intelectuali cu dispret, cococati pe averile facute peste noapte?
