Într-o clădire care ar stârni invidia multor instituții publice, am stat de vorbă cu Chris Adamopoulos, directorul general al școlii Socrates-Démosthène despre importanța învățământului privat în Quebec, despre proiectele școlii dar și despre comunitatea greacă.
Vorbiți în toate materialele dvs. de prezentare de faptul că școala este o adevărată familie. În discuția pe care am avut-o cu unul din elevii români pe care îi aveți, mi s-a spus același lucru. Ce înseamnă a fi o mare familie și de ce e important?
Pentru noi, elevii noștri nu sunt numere. Avem peste 1.300 de elevi înscriși în cele cinci campusuri pe care le avem dar fiecare elev este o persoană unică și îi tratăm pe fiecare ca și cum ar fi copilul nostru. Cunoaștem fiecare elev după nume, cunoaștem fiecare familie, vorbim cu ele, le întâlnim des. Părinții nu ne văd doar ca pe o școală. Ei văd personalul nostru, de la profesori la personalul din grădiniță, ca pe o extensie a familiei lor. Părinții au încredere în noi când își lasă copilul, când îl aduc la școală sau când serviciul nostru de transport școlar îl ia chiar din fața casei.
Acest sentiment familial, care e foarte bun, are însă și o parte mai puțin bună: părinții sunt câteodată prea apropiați. Părinții ne dau sfaturi despre cum să gestionăm școala, profesorilor despre cum să predea. Au foarte multă încredere în a ne vorbi deschis. Este o linie foarte subțire, care este adesea trecută și aceasta este pariul nostru: să păstrăm acest serviciu familial dar să continuăm proiectul nostru pedagogic.
Avem multă supervizare în cadrul școlii. Vrem ca toți copii să reușească, așa cum îmi doresc acest lucru pentru copilul meu.
Socrates-Démosthène
– Anul înființării – 1909
– 5 campusuri (Montreal, Laval, Rive-Sud, Pierrefonds)
– 1.300 de elevi (ciclul primar)
– din 2016, primul campus pentru învățământ secundar
– limbile de predare: franceză, engleză și greacă
– www.socdem.org
Apropos de reușită. Unul dintre reproșurile aduse școlilor private este că nu se ocupă de elevii care sunt în dificultate.
Școlile private din Quebec nu sunt subvenționate de către Ministerul Educației pentru a da ajutor elevilor care sunt în dificultate. Școlile publice au un buget special pentru acesta (probleme de învățare, psihologice, probleme sociale sau comportamentale). Totuși, din banii pe care îi facturăm părinților, școala noastră oferă totuși un serviciu pentru elevii în dificultate. Avem un serviciu orto-pedagogic. Am putea oferi mai mult? Da, dar este tot timpul o problemă de bani.
Dacă oferim mai mult, atunci am fi obligați să facturăm mai mult părinții. Iar părinții noștri provin din clasa medie. Școala noastră nu este una pentru elite. Suntem deschiși către toată lumea. Nu refuzăm niciun elev, nici chiar pe cei care sunt în dificultate și mandatul nostru este să ajutăm pe toată lumea. Nu există exemene de admitere, deci nu facem o selecție a elevilor. În majoritatea cazurilor, suntem capabili să ajutăm, deci, acești elevi să reușească. Cazurile foarte complicate le trimitem către școlile care pot oferi servicii speciale dar avem părinți care pleacă de aici cu lacrimi în ochi pentru că au multă încredere în noi și ar vrea să rămână în continuare aici.
Români la Socrates-Démosthène
Ea este Zara Marco, o fetiță româncă. aflată în anul șase, primul ciclu, la campusul Démosthène din Laval.
A venit la scurta noastră întâlnire toată un zâmbet. Îi place la școală pentru că se cunosc toți. Suntem o mare familie, îmi zice ea. De altfel verișorii ei învață la aceeși școală. Mai cunoaște și alți români, dar cei mai mulți abia acum încep să frecventeze școala.
E greu? Da, dar doar la început a fost greu să învăț greacă. Dar acum înțeleg, pot să citesc și să scriu.
Dialogul are loc în română și pentru Zara greaca este cea de-a patra limbă pe care o vorbește, alături de franceză și engleză.
Cât costă o școală privată
În discuțiile cu părinții români, apare destul de des următoarea remarcă: școlile private costă prea mult. E adevărat? Cât de scump este?
În Quebec avem școlile publice și cele private. Din cele private, avem școlile care funcționează respectând legea privind învățământul privat și altele care nu o fac. Există, conform legii, o limită a sumei care poate fi facturată părinților. Acesta este de aproximativ 3.500$ pentru fiecare copil, pe an și nu include serviciul de transport, agenda etc. Școlile care cer mai mult, de regulă nu respectă legea și guvernul este în proces cu aceste școli. Există o altă categorie de școli private, care nu sunt deloc subvenționate. Acestea pot cere oricât părinților.
Școli cum este și cazul școlii noastre, nu pot cere mai mult decât suma stabilită de Ministerul Educației, care este cea menționată mai sus.
La cei 3.500$ plătiți de părinți se adaugă alți 3.500$ oferiți de Ministerul Educației. Avem un total de aproximativ 7.000$ pe an pentru a educa un copil. Școlile publice primesc aproximativ 8.000$ pe an, pe elev.
Deci, școala privată nu este așa scumpă precum pare. Un elev care pleacă dintr-o școală privată subvenționată spre sistemul public angrenează cu sine o cheltuiala suplimentară pentru stat de 4.500$ pe an.
Ceea ce facem într-o școală privată cu acești bani este un miracol. De exemplu, elevii noștri ies la sfârșitul studiilor, trilingvi.
Copii trilingvi
Vorbind de trilingvismul elevilor dvs. Pe lângă franceză și engleză, elevii învață limba greacă. Părinții copilor care nu sunt de origine greacă, sunt speriați de această idee?
Da, avem părinți care puțin speriați. Dar, poate suprinzător pentru dvs., aceasta îi include și pe părinții greci, nu doar pe ceilalți. Familiile grecești vorbesc din ce în ce mai puțin limba greacă acasă. Am ajuns la a treia, a patra generație și chiar dacă părinții cunosc puțin limba greacă, aceasta nu este principala limbă vorbită acasă. Dar elevii învață rapid pentru că sunt expuși la limba greacă în fiecare zi spre deosebire de o școală de sâmbătă sau de duminică, când expunerea se face doar o dată pe săptămână.
În plus, suntem organizați în așa fel încât părinții nu trebuie să se implice acasă în a ajuta copii să își facă temele la limba greacă. Copilul învață la școală tot ce are nevoie pentru a își rezolva singur temele. Rolul părinților este doar să supervizeze.
Din toamnă veți deschide primul dvs. campus pentru învățământul secundar, în Côte-des-Neiges, pe Rue Wilderton. Ce înseamnă asta pentru dvs.
Școala există de peste 100 de ani dar anul trecut am obținut permisul pentru a ne deschide spre învățămtul secundar, atât pentru actualii noștri elevi, cât și pentru cei care vor să vină din exterior. Începem doar cu S1 și apoi vom adăuga un nivel pe an. Vom avea o sală de sport dubla, vestiare, dușuri, săli de exerciții fizice, laborator de științe, laborator IT, un salon pentru studenți, toate dotările. Vom avea inclusiv serviciu de transport școlar.
Și care va fi abordarea pentru a preda greaca, mai ales pentru cei care vin din afara școlii?
Vom avea de cursuri de greacă opționale și acestea vor fi organizate pe niveluri: debutant și intermediar. Pentru acești elevi va fi disponibilă opțiunea de a înlocui limba greacă cu sportul, dacă ei doresc acest lucru.
Comunitatea greacă, o comunitate unită
Aș vrea să vorbim puțin despre comunitatea greacă. Sunteți, aproximativ, câți în Quebec?
Suntem aproximativ 80.000 de greci în Grande Region du Montreal (care include și Laval și Rive-Sud n.r.)…
Și cum ați reușit să construiți școli atât de bune, care iată își oferă serviciile nu doar comunității grecești ci și copiilor din alte comunității?
Primii greci veniți aici, după anii 1800, au avut următoarea viziune pentru viitorul lor aici: trebuie să ne integrăm în comunitatea canadiană dar, în același timp, am vrea să ne păstrăm rădăcinile. Și aceste rădăcini însemnau pentru un imigrant venit în Canada din Europa: limba, cultura și religia de acasă. După ce primele comunități grecești s-au format, aceste trei valori au fot prioritare. Când prima școală s-a format în 1909, a fost o școală trilingvă de la început. Evident, atunci accentul era pus mai mult pe limba engleză dar aceast lucru s-a schimbat, în timp, spre franceză. Pentru că interesul nostru este ca toții elevii să reușească după ce termină școala.
Dar, înainte de a vă putea finanța, înainte de subvențile guvernului, finanțarea venea din partea comunității…
Da, evident. Era și mai ieftin în trecut să deschizi o școală. Exigențele din partea guvernului erai mai mici… acum totul este foarte dur. Avem școli foarte bune, clădiri dar și azi o parte din finanțare este asigurată de comunitate. Aceste clădiri pe care le vedeți implică costuri de întreținere mari și tot timpul anului avem acțiuni de strângere de fonduri. Comunitatea este unită în jurul nostru și mândră de ceea ce facem.
Vorbind de credință… Am discutat cu Katherine Divolis, directoarea campului Démosthène din Laval care ne-a spus că există o mică componentă religioasă în cadrul școlii, în sensul că elevii învață în cadrul cursurilor și elemente care țin de credința ortodoxă.
Evident, expunem copiii la toate religiile, conform programei școlare în vigoare. Pentru noi și pentru părinții care au copii la noi în școală, această componentă ortodoxă este importantă. La sărbătorile religioase importante, Paștele și Crăciunul, copiii merg într-o biserică ortodoxă care este aproape de școală. Avem chiar și un preot care vine la școală din când în când și elevii îi pot vorbi. Familiile care nu vor să-și lase copilul la aceste activități sau care cere să nu i se predea elemente ale religiei ortodoxe, o poate face și nu este nimeni penalizat. Nu există o presiune în acest sens.
